Tudor Gheorghe – Mi-e dor de ea (Ion Bănuță)

Mi-e dor de ea, ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vantul ce-mi inchide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea, ca nimanui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.