Tudor Gheorghe – De-abia plecaseși (Tudor Arghezi)

De-abia plecasesi.
Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci,
Pan-ai pierit, la capat, in trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn de umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Mi-e dor de ea, ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui.
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.

Aștept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.

Dar urma ei s-a șters demult
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși
De greieri sau de cărabuși?

Mi-e dor de ea, ca nimănui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui.
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.