Mult as sta si-as colinda,
Cum ma-ndeamna inima,
Dar la poarta latra cainii
Si se supara stapanii.
Ca stapanii nu-s boieri,
Au fost slugi pana mai ieri,
Cand se suie scroafa-n pom,
Cine tace nu e om!
N-am stiut sa tac nicicand,
Si de-aceea, vrand-nevrand,
Am facut sa latre cainii
Si mi-am pus in cap stapanii.
Doamne, iarta-mi rautatea,
Daca noua ne-ai dat cartea,
La copii le-ai dat cuvantul,
La tarani le-ai dat pamantul,
Celor care vor sa fie
Lipitori pe saracie,
Da-le tot ce vor, sarmanii,
Da-le tot ce vor, sarmanii,
Si, la noapte, schimba banii!