Taxi – Dragostea, ca o pereche de pantofi

E cat se poate de normal,
Ma uit la tine cum iti mai arunci niste pantofi,
Pentru ca s-au rupt si sunt foarte vechi
Nu-ti mai trebuie, n-ai ce sa faci cu ei
E cat se poate de normal,
Doar n-ai sa mergi toata viata cu aceeasi pereche de pantofi
N-o sa porti aceeasi poseta sau aceiasi cercei.

Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea,
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea, n-o arunca asa,
Mai bine aseaz-o undeva
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume, pe o strada aglomerata,
Sau intr-o sala de cinema,
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea,
Aseaz-o undeva, aseaz-o undeva, daca nu-ti mai trebuie dragostea mea.

E cat se poate de normal, sa se-adune foarte multe chestii
De care nu mai ai nevoie
Te lovesti de ele prin casa si le-arunci pe toate intr-o zi.
Ma gandesc c-asa se-ntampla si cu dragostea mea
Te impiedici prin casa de ea
Si te gandesti intr-una ca n-are nici un rost s-o mai tii

Si nu te gandi ca dac-o s-o lasi pe strada
O sa dea o masina peste ea.
Ar fï spectaculos, da, dar nu sunt eu atat de norocos!

Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea,
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea, n-o arunca asa,
Mai bine aseaz-o undeva,
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume, pe o strada aglomerata,
Sau intr-o sala de cinema,
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea.
Aseaz-o undeva, aseaz-o undeva, daca nu-ti mai trebuie dragostea mea.