Uneori, cand gandul imi zboara,
Peste ani, departe-n trecut,
Ma vad iar in parc, intr-o seara,
Ochi in ochi cu un necunoscut.
M-a privit si a dat sa tresara,
Mi-a zambit si-apoi a trecut,
Langa noi un castan, floarea si-o scutura
Si-n chiosc, fanfara canta.
Barca pe valuri pluteste usor,
Inima-mi salta, plina de dor.
De atunci, in fiece seara,
Tot prin parc, sub cerul stelat,
Colindam zambindu-ne iara,
Pana cand, pe-o banca am stat.
Nu stiu cum a fost prima oara
Stiu atat, ca m-a sarutat,
Doar zefirul tiptil, pe alee trecea
Si in chiosc, fanfara canta.
Barca pe valuri pluteste usor,
Inima-mi salta, plina de dor.
Car de ani de-atuncea trecura,
Cu tristeti si cu bucurii,
Paru-i alb, copiii crescura,
Au si ei, acuma, copii,
Lacrima din cautatura
S-a zvantat in zorii de zi
Am uitat, poate, multe, dar nu pot uita
Cum in chiosc, fanfara canta.
Barca pe valuri pluteste usor,
Inima-mi salta, plina de dor.