Cetera-i inima mea, mai dorule, dor,
Si strunele de pe ea, da, mai dorule, dor,
Cetera-i a mea inima, mai dorule, dor si dor
Si strunele ma leagana, mai dorule, dor.
Cum se leagana iarba, mai dorule, dor,
Cand o taie cu coasa, mai dorule, dor,
Cum se leagana padurea, mai dorule, dor si dor,
Cand o taie cu securea, mai dorule, dor.
Care frunza pica jos, mai dorule dor,
Nu mai urca unde-a fost, mai dorule, dor,
Care frunza pica-n vale, mai dorule, dor si dor,
Nu mai urca pe stalpare, mai dorule, dor.
Se cunoaste omul bun, mai dorule, dor,
Pe carare si pe drum, mai dorule, dor,
Se cunoaste omul mare, mai dorule, dor si dor,
Si pe drum si pe carare, mai dorule, dor.
Sa fii mare nu-i mirare, mai dorule, dor,
Sa fii om e lucru mare, mai dorule, dor,
Sa fii mare nu-i nimica, mai dorule, dor si dor,
Omenia te ridica, mai dorule, dor.
Sa fii mare nu-i nimica, mai dorule, dor si dor,
Omenia te ridica, mai dorule, dor.