Urasc “investigatiile jurnalistice” filmate cu o camera ascunsa. Mai precis circul ieftin in care sunt ele transformate, pentru ca, de cele mai multe ori, invinutii sunt recrutati dintre zgribulitii in care baga spaima primarul Piedone pe vremea raidurilor prin piete. Instinctiv empatizez cu ei, nu cu investigatorii lu’ peste. Nu stiu cum se face dar marii moguli (intre care chipurile ar fi cine stie ce dusmanie) nu sunt niciodata filmati cu camera ascunsa. Nici politicienii pe care toti ii banuim. Ei, vorba lui Ioan Muresan, intr-un moment antologic…”nu vorbesc, scriu”…sau, mai bine spus, tac si fac.
Ultima victima de acest fel: presedintele universitatii Dimitrie Cantemir, filmat in timp ce ii promitea unei tinere de la Realitatea ca o va inscrie la facultate in luna decembrie, urmand sa accepte, la insistentele “jurnalistei” oarece favoruri sexuale, dar refuzand categoric spaga in bani.
Pai mie abia asta mi se pare stirea! Omul ar trebui si premiat. E primul roman filmat cu camera ascunsa in timp ce refuza categoric sa ia bani. In al doilea rand, din inregistrare reiese ca rectorul acceptase ilegalitatea fara sa-i ceara ceva, bucuros doar ca ii mai vine un musteriu, fie el si in decembrie. (Ca facultatile de stat sau particulare se comporta ca niste buticuri de patalamale, sper ca nu mai mira pe nimeni care are contact cu lumea reala.)
De aici incolo, practic suntem invitati la o editie din “Tradati in dragoste” sau “Test de fidelitate”. “Jurnalista” de la Realitatea e cea care insista cu intrebarea insinuanta “dar cu ce as putea sa ma revansez?”. Iar cand intre ea si barbat sunt cam 40 de ani diferenta, cred ca situatia e perfect egala cu aceea a strungarului urat si balbait caruia brusc ii sare in brate o dansatoare la bara care ii marturiseste cu glas de caprioara ca i-a cam luat mintile.