Acesta este un reportaj foarte bun realizat de AlJazeera, despre modul părtinitor în care sunt prezentate ştiri importante în presa internaţională şi despre felul în care propaganda de stat a înlocuit deontologia jurnalistică. Primul exemplu folosit e cel al relatării atentatelor din Iran, în care au fost ucişi mai mulţi cercetători din domeniul nuclear. Evenimentele pot purta fără probleme eticheta de terorism de stat, indiferent că au fost orchestrate de Mossad sau de CIA. Dar mediatizarea lor în foarte animatele reţele americane, de stânga sau de dreapta, a fost ca şi inexistentă, în comparaţie cu psihoza atentatelor teroriste, creată chiar şi pentru unele care nu s-au materializat, cum a fost presupusul complot împotriva ambasadorului saudit.
Un alt exemplu de propagandă de stat îl reprezintă omniprezenta RT (numită iniţial Russia Today). Deşi foloseşte cele mai noi tehnologii şi se simte pe internet ca peştele în apă, RT pare ruptă din epoca războiului rece. Aici pot fi întâlniţi cei mai paranoici analişti financiari (de tipul Max Keiser), care lansează periodic minciuni preluate pe nemestecate de presa internaţională, cu efecte devastatoare pe pieţele financiare. Şcoala KGB-ului se simte din plin în felul măiestrit în care RT jonglează cu teoriile conspiraţioniste, cu insinuările nefondate, părând să spună lucruri care nu pot fi spuse în alte părţi, astfel încât canalul Kremlinului a reuşit să îşi adune o sumedenie de fani inclusiv din America. Desigur, aceştia nu vor afla niciodată ceva despre “Russia Today” de la RT. Nimic despre oligarhii care controlează regimul lui Putin, despre corupţia ameţitoare, despre asasinatele politice, războaiele din Caucaz, cenzură sau viaţa rusului de rând.
AlJazeera este la rândul ei o asemenea maşinărie mediatică, aflată în slujba emirilor din Qatar, care joacă, la rândul lor, pe sârmă între plata unei forme de taxe de protecţie către islamiştii, care scutesc de atentate şi turbulenţe micuţa oază de bogăţie, pe de o parte, şi plierea pe interesele geopolitice israelo-americane, care de asemenea le asigură emirilor un trai liniştit şi protejat la putere. Totuşi, am remarcat de multă vreme strădania celor de la AlJazeera de a urma un anumit cod deontologic, superior celor profesate de Press TV (instituţia similară a regimului din Iran), RT sau FoxNews.
Un exemplu de cum încearcă AlJazeera să navigheze între interesele geopolitice ale emirilor a fost relatarea diverselor revolte din ultimul an: relatare intensă pentru cele din Egipt, Siria şi Rusia, concomitent cu minimalizarea celor din Yemen, precum şi a intervenţiei armate a aliatului saudit în Bahrain.
Poate că nici nu e realist să sperăm la existenţa unei surse total nepărtinitoare. Acolo unde interesele patronatului ar înceta, ar exista totuşi înclinaţiile personale ale reporterului către un mod de a vedea lumea, preferinţa pentru anumite subiecte în dauna altora. Dar implicarea statului în finanţarea unor portavoci pentru linia guvernului e un răspuns greşit. Tot ce ar putea face statul ar fi să oblige instituţiile media să îşi divulge în detaliu sursele de finanţare şi identitatea patronatului, lăsând să concureze transparent toţi cei care au de transmis o opinie sau alta.