S-ar putea ca asta sa fie ultima forma de curaj la care suntem chemati. Vremuri prea stramte pentru eroism…
Emitem din milioane de bloguri, de pe sute de posturi de televiziune si radio, cine sa cenzureze asa ceva? Noi. Micile animalute gregare cu spaima ca o sa fim alungati din gasca, trecuti pe lista cu nefrecventabili, ca orginalitatea si nonconformismul nostru nu vor mai fi recunoscute ca atare. Ca nu vom mai primi aprobarea pentru rebeliune si revolutia noastra nu va avea rating.
Cotidianul a intocmit din elan comercial topul celor mai populare 10 teorii ale conspiratiei.
Nu putea lipsi de pe lista nici teoria privitoare la masonerie.
Despre cativa dintre politicienii care imbraca si sortuletul din cand in cand scrie Evenimentul zilei intr-un articol despre candidatii masoni. Sunt mai curand nume din esalonul doi-trei, decat lideri cu reala putere de decizie, ei insisi mi se par mai mult masa de manevra sau mici descurcareti smecheri decat cine stie ce papusari. (Pe lista EVZ apar: Silviu Prigoana, Eugen Badalan, Alin Simota, Stefan Szobotka si alti cativa mai “discreti”).
Povestea daca masonii conduc sau nu lumea (daca o fac, nu sunt prea multumit de serviciile lor) e una fara capat. Uneori te si intrebi in care dintre tabere sunt mai multi indivizi tralala: intre cei care vad numai conspiratii de la Burebista la Traian Basescu, sau intre cei care isi inchipuie ca pot intra in vreo organizatie care sa-i faca sa se traga de sireturi cu Gothe si Kogalniceanu. Toparlania multor personaje prezentate ca fiind membri ai masoneriei romanesti te indeamna sa nu o iei foarte in serios. Nici nu poti parea foarte in apele tale daca sugerezi ca Prigoana si Gheorghe Florea, pentru cei care isi mai aduc aminte de patronul de la Rocar si Fulgerul Bragadiru, conduc Romania din umbra prin relatiile create ca “venerabili”, “mari maestri” sau cum s-or mai fi numit.
Si totusi, nu e nevoie ca masoneria sa fie o hidra globala cu scopuri malefice, asa cum o descriu conspirationistii, pentru ca ea sa se situeze de-a curmezisul jocului democratic. Sa admitem ca e doar un loc de intalnire pentru smecheri arivisti, securisti deveniti dependenti de propriile lor fantasme cu agenti secreti din tinerete. Ca membrii ei nu vor decat sa faca un ban in plus sau sa se mentina intr-o functie cu ajutorul “fratilor”, fara a avea ceva impotriva statului de drept. Simpla existenta a unei ierarhii paralele cu a institutiilor oficiale ne pune in fata unei potentiale nedreptati careia ii cad victima concurentii care nu beneficiaza de un asemenea sprijin din partea niciunui grup pe care n-are importanta daca il denumim ocult sau discret.
Inclin sa cred ca o investigatie pe tema influentei masoneriei in sferele puterii (politice si economice) nu ridica neaparat riscuri legate de eventuale represalii din partea “celor care conduc lumea” ci are mai curand de infruntat teama de ridicol, date fiind proportiile aberante pe care conspirationistii i le dau fenomenului. De aceea am tinut sa semnalez articolul din EVZ, care mi se pare o initiativa curajoasa din acest punct de vedere.
Un punct de vedere transant (semnalat de unul dintre cititorii articolului) puteti urmari in clipul de mai jos. Sunt parerile exprimate de raposatul senator Antonie Iorgovan, despre care recunosc ca am avut o parere nu prea buna in timpul vietii, dar ascultandu-le acum (pentru prima data) mi se par a fi destul de pertinente si la obiect: