Colindători DJ de Crăciun. Topul hiturilor la colindătorii cu boxă

Colindătorii care târăsc o boxă sunt DJ-ii Crăciunului. Ei „dau share” la colinde în cartier, în același fel în care alți oameni pun imagini cu felicitări la diverse sărbători pe pagina lor de internet. Sau trimit SMS-uri cu urări în formule standardizate.

Sunt ei păstrători de tradiție? Da și nu. O perpetuează, participă la un ritual, deși nu cântă propriu-zis, nu știu versurile. Ei participă la un ritual bănesc, căruia i s-a uitat semnificația ancestrală. Cum s-a întâmplat cu alte obiceiuri misterioase – capra, călușarii, ursul, plugușorul.

Ei împlinesc și o profeție a lui Marx: în lumea capitalistă, capitalurile se vor concentra, iar cei care intră în relații bănești vor eroda involuntar lumea veche, înlocuind-o cu una mercantilă. Aici cea concentrată e producția culturală. Colindătorii DJ umblă doar cu hituri, făcând oficiile răspândirii producției unor „corporații” ca și cum ar fi distribuitori Amazon sau dealeri Vodafone, producători de subansamble Renault-Dacia. Hrușcă singur nu putea colinda pe atâtea străzi, pierde venituri potențiale, dar își consolidează monopolul. Sau cota de piață.

Logica pieței spune că la un moment dat colindătorii vor schimba placa lui Leru-i Ler cu Jingle Bells, adaptând oferta audio la cerința pieței locale, ea însăși tot mai cosmopolită și aducând cel mai popular produs global. Deocamdată, ei acționează subversiv, cu repertoriu reacționar, nișa lor de piață încă nu a fost preluată de companii cu strategie de marketing și agendă ideologică.

Transformarea se regăsește tot timpul anului și cele două tendințe, de consolidare și degradare, sunt vizibile în toate domeniile. De la apariția scrisului, s-au împuținat rapsozii (aezii, cum fusese și Homer). O vreme, au mai existat copii, care știu să spună poezii. Dar observăm că vesticii nu au aceleași pretenții de la copiii lor și probabil treptat și acest obicei juvenil se va pierde.

Oamenii se uită la „Vocea României”, la înregistrări cu voci internaționale de cristal, aud voci pe care nu le-ar fi putut asculta niciodată fără tehnica actuală. Dar tot mai puțini pot cânta. La birou sau în fabrică, nu poți doini, ca la câmp sau ca păstor. Cel mult, mai sunt unii care pot fi consumatori muzicali în timpul programului – ca șoferi, de pildă. Dar repertoriul devine inevitabil, unul de consum.

Ajungem să vedem frumuseți amuțitoare, uneori doar la chip sau până în cea mai intimă cută a pielii. Și totuși, frumusețea interioară e tot mai rară.
Consumăm umor cu orele, dar nu mai știm să spunem un banc. Au apărut și ierarhii ale celor mai performați din industria porno, cele mai râvnite femei din fanteziile bărbaților, cei mai virili actori. Dar populația, per ansamblu suferă tot mai mult de impotență. Performanțele atleților sunt mai bune ca niciodată, sunt mai rapizi, mai rezistenți, mai agili, (mai îndopați cu hormoni și steroizi) iar masa populației, care-i privește, e tot mai obeză.

Expertiza în comunicare s-a concentrat și ea la vârf. Există agenții și directori de imagine, care știu să pună în operă cele mai sofisticate campanii de persuasiune, creativi, care livrează cele mai iscusite mesaje, prezentatoare cu dicție perfectă, cu zâmbet perfect, cu ochi expresivi, cu mimică bună. Dar noi abia mai putem comunica față către față, unul cu altul. Un flux de informație savant formulată și împachetată, cu impact garantat, se scurge prin noi, rostogolită de la unul la altul.

topul hiturilor la colindătorii cu boxă

În anii 90, la noi, nu exista noțiunea de drepturi de autor. Tarabele cu muzică piratată erau pe trotuar nestingherite. Pe lângă manele, care erau abia în stadiu incipient, „pirații” aveau colecții fantastice de muzică străină. Fără să o pregătire specială, tarabagiii reușeau să aibă un instinct al valorii luând pulsul cumpărătorilor și nu riscau să vândă marfă proastă. (La fel și cei care închiriau casete video cu filme, tot piratate.) Fenomenul se repetă și la colindătorii de oraș cu boxă, care nu aleg rău. Iată cele mai populare refrene de pe străzile din București:

Vasilică Puștiu – Colinda Crăciunului

Noi umblăm să colindăm, hai da, leru-i ler,
Pe Hristos să-L lăudăm
Și-om umbla din casă în casă, oi da, leru-i ler,
Doar la cei care ne lasă.

Că la toți le-om spune iară, hai da, leru-i ler,
Ce odată se-ntâmplară
Colo-n țara evreiască,
Maria apucă să nască.

În sălașul vitelor
Jos în ieslea boilor
Pruncul Sfânt ce îl născură
Fără o leacă de căldură.

D-i Ficiorul Cerului,
Și Domnul pământului
Astă seară toți să-I cânte,
Lui Hristos și Maicii Sfinte.

Care bine o voitu
Și pe noi ne-o mântuitu.
Să fii, gazdă, sănătoasă,
Ne-om duce la altă casă,
Dumnezeu ca să primească!

Alexandru Pop – Colinda feciorilor

Năpuste-ne, gazdă, în casă,
Că-nghețăm pe sub fereastră.
N-ai fost afara de-aseară,
Tot domnești printre fuioare.
Pe tot blidul din perete
Pusu-ți-ai cetină verde
Să-ți meargă viru prin sat
Cât de mândru ți-ai gătat.

La ferești cu nintă creață,
Să nu-ți steie nime-n față,
Și tot coci coclintele
Să le-ntreci pe altele.

Ne-am grăit de pe la șură,
Să ne dăm drumu’ la gură.
Că dacă te-om lăuda
Bună plată om căpăta.

Și la casa jupânesei
Stă uiaga-n cornu mesei.
Învelită-n foi de mac,
Tare bună-ar fi de leac.

Omine-ne cu horincă,
Nu ne-a fi ea de nimică,
Și de-aicea nu ne scoate,
Numa-n car cu șase roate.

Noi de când suntem drumari
S-o topit nămeții mari,
Afară plouă de hură
Ne bat stropii peste gură.

De-ar fi de horincă rece,
N-am avea bai să ne-înece, 
Tot pe lângă ea am fi,
Toată noaptea n-am dormi.

Da’ avem de trecut o cale,
O dumbravă rea din vale,
Unde sunt fete nebune,
Care-aruncă cu alune.

Și-ncurcă cărările
Tot cu dezmierdările
Și se leagă de feciori
Ca ș-albinele de flori.

Opincuțele ni-s rele,
Cum să fugim după ele!?
Da’ de la plata gazd’i,
Gândești că ne-am cam sili.

C-aiestea-s trei coconițe,
Care după noi sughiță.
Ș-om cumpăra fluierele
Ș-om colinda și la ele.

Paul și Corul Voineștenii – Măruț mărgăritar

Noi umblăm să colindăm, măruț mărgăritar,
Pe la curți de boieri mari
Dar boierii nu-s acasă,
C-au plecat la vânătoare, măruț mărgăritar.
Să vâneze căprioare.

Căprioare n-or aflat, măruț mărgăritar,
Numa-un pui de iepuraș
Prinse pușca să-l împuște
Și săgeata să-l săgete.
„Hop, hop, hop, nu mă țintire, măruț, mărgăritar,
Că eu nu-s ce par a fire.

Că-s Ionu Sânt Ionu, măruț mărgăritar
Nănașu lui Dumnezeu,
Și m-o blestemat maica
Să fiu fiară de pădure
Nouă ani și nouă luni
Și pe-atâtea săptămâni.

Dac-acelea plini-le-oi, măruț mărăgăritar,
Jos la țară lăas-m-oi
Biserici deschide-mi-oi, măruț mărgăritar
Slujbe mândre face-v-oi.

Să fii, gazdă, sănătoasă, măruț, mărgăritar,
C-ai primit colinda noastră!
Și la anul când venim, măruț, mărăgăritar
Mai bogați să vă găsim.

Colindătorii Bihorului – Busuioc de pus în grindă

Busuioc de pus în grindă,
Afară cine colindă?
Colindă neaua și vântu’,
De-nconjoară tot pământu’.

Ceru-i luminat de lună,
Ieși până-n prag, gazdă bună!
Nu ieși cu mâna goală,
Că ai copt colaci aseară.

Cheamă-ne, gazdă, în casă,
C-ai pus de toate pe masă.
Că noi venim de departe
Tot umblăm de-o zi și-o noapte.

Ne-o păru drumul lung tare,
Dar tot ne-am făcut cărare,
Să-mpărțim, gazdă, cu tine,
Sărbătorile creștine.

‘om spune și-o rugăciune,
Pentru Cine lumea ține,
Că Dumnezeu milă-și face,
Când Îi cer oamenii pace.

Scoate-o lumină de ceară,
Și-aprinde-o pentru Fecioară,
Maica Vieții în Rai să știe
C-o cinstim cu bucurie.

Pentru Pruncul ce Se naște
Și păcatul nu-l cunoaște:
Aur, smirnă și tămâie
Și sub bradul tău să fie.

Cerului să se închine
Inimile ce-s creștine,
Că e sărbătoare mare
Și-i Crăciun la fiecare.

Tatăl din Cer ne ascultă,
Că sufletul ne colindă,
Și-am umblat din casă-n casă;
Ca să dăm vestea aleasă.

Îți mulțumim, gazdă bună,
Că am cinat împreună,
Și frigul ne-am stâmpărat,
Cât am stat la colindat.

De ne-ar da Dumnezeu bine
Și la anu’ care vine
Te-om colinda înc-o dată
Și de-om trece munți de piatră.
Ca să îți vestim Crăciunul,
Să cinstești ca tot românul.

(Au interpretat: Dacian de la Oradea, Vasilică Puștiu, Blaga de la Oradea, Nicu Vesa, Willy de la Oradea, Lucian Sereș, Adi Balint, Alex de la Oradea.)