Cifrele îngrijorătoare din China

Pentru prima dată din 1990, China urmează să aibă o rată de creștere mai mică decât restul Asiei, după previziunile Băncii Mondiale.
Creșterea de 2,8 n-ar fi rea deloc pentru o economie avansată, în vremuri ca astea. Dar e firavă față de raportarea de anul trecut de 8,1. Restul regiunii Asia Pacific e așteptată să aibă o creștere de 5,3, dublă decât anul precedent.

Criza imobiliară prevestită de insolvența Evergrande încă nu a luat proporțiile anticipate. Sau încă nu aflăm noi. Dar există suficiente motive de îngrijorare pentru o „furtună perfectă”, cumulată cu criza politico-bancară din Anglia și restul veștilor proaste din Europa și America. Iată câteva date din această prezentare foarte sintetică:

• O treime din PIB-ul Chinei depinde de piața imobiliară (a construcțiilor);
• 70% din economiile cetățenilor chinezi sunt plasate în imobiliare, care până acum doar creșteau și creșteau. Față de economiile mai sofisticate, nu e la fel de populară investiția pe bursă, în fonduri de pensii sau alte active;
• 35 de milioane de tineri chinezi reprezintă surplusul de bărbați față de femei, în urma selecție „nenaturale” făcute de părinți în timpul programului „un singur copil per familie”. Deficitul de neveste potențiale pune și mai mare presiune pe sectorul imobiliar pentru că există tradițional pretenția ca tânărul mire să aibă o casă;
• 1 din 5 tineri chinezi cu educație superioară nu are de lucru;
• febra imobiliară a dus la obiceiul achizițiilor de locuințe din fața de machetă și la adevărate scheme piramidale prin care dezvoltatorii folosesc avansul de la clienți pentru auto-finanțare și amână ani de zile finalizarea;
• neașteptat pentru tradiția hărniciei asiatice, a apărut fenomenul demotivării, al grevei de zel în rândul tinerilor;
• unii deponenți se tem că nu își vor mai vedea livrate locuințele promise și au început să facă ori grevă la plata ratelor, ori mici proteste spontane. Autoritățile au răspuns declarând o convenabilă carantină pe motiv de Covid.
• China are oficial „doar” ceva peste 5.000 de decese de Covid, dar merge înainte cu o politică paranoică de carantină totală la cel mai mic focar.

(Una dintre ipotezele mele e că și Occidentul a instituit asemenea măsuri tot de teama unor panici bancare acum doi ani. Acum nu exclud nici scenariul ca statele să aibă informații privind posibilitatea folosirii unui virus real ca armă biologică între puteri. De unde paranoia măsurilor. Dar sunt doar două ipoteze, nimic mai mult.)