Restul e tacere…daca nu vorbeste CTP-ul

Restul e tacere
Regia: Nae Caranfil
Cu: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeta, Mihai Gruia Sandu, Silviu Biris, Florin Zamfirescu, Mihai Bendeac
Vroiam de mai multe luni sa scriu cateva impresii dupa filmul lui Nae Caranfil Restul e tacere. Si aveam sa pomenesc si despre cea mai tare secventa din film, dar fara s-o dezvalui, pentru a nu strica nimanui placerea vizionarii filmului. Ei bine, Cristian Tudor Popescu a difuzat secventa fara nicio remuscare in direct si la ora de varf pe Realitatea, lucru care mi se pare o surpriza neplacuta din partea unui cinefil cu atata experienta. Sa difuzezi secventa-cheie a unui film pe care romanii n-au apucat inca sa-l vada, respectiv replica pe care personajul lui Vizante i-o da regelui Carol I pentru a-i explica rolul regizorului intr-un film, mi se pare un gest comparabil cu vociferatul din fundul salii unui cinematograf de cartier, la adapostul intunericului.
acum despre film…
E indiscutabil ca Restul e tacere e un film bun. Poate una din marile probleme ale peliculei e tocmai faptul ca de la cel mai spumos regizor roman de dupa Revolutie nici nu te asteptai la mai putin. In plus, pe umerii regizorului stau si asteptarile celui mai mare buget avut de un cineast autohton la dispozitie din 90 incoace.
E unul din filmele care pot fi vazute chiar de mai multe ori cu aceeasi placere. Si totusi ii lipsesc momentele memorabile care au facut din Filantropica si chiar din Asfalt Tango referinte in dialogurile de zi cu zi intre prieteni. Oare ne-am dezobisnuit noi sa mai urmarim povesti care ne solicita imaginatia si presupun o anume candoare din partea privitorului? Nu mai putem urmari o pledoarie artistica daca din ea lipsesc imundul, promiscuitatea si vulgaritatea cotidiana? Daca as fi cu totul pesimist as spune ca problema e la noi. Ca, desi ne declaram satui de filmele care se petrec la bloc intr-un spatiu sordid si cu limbaj de mardeias, doar asa ceva mai putem recepta. Dar prefer sa fiu optimist si sa dau vina pe Caranfil pentru faptul ca am avut sentimentul pe alocuri ca urmaresc o poveste care nu ma priveste.

As merge chiar mai departe, spunand ca o psihanalizare a titlului shakespeareian al filmului tradeaza un mic “cu asta v-am inchis gura” soptit in barba de Nae. Nu-i vorba, povestea primului regizor al unui lung-metraj romanesc e bine spusa si jucata excelent, speculatiile aproape filosofice pe marginea rolului unui regizor sunt si ele subtile si pline de spirit. Dar nu toti se intampla sa fim de meserie regizori!
Acest mic egoism ar fi singurul repros pe care as avea sa i-l fac realizatorului acestui film, care repet e unul excelent ce merita vazut, fara doar si poate.
Jocul actorilor e si el incantator si credibil. Marius Florea, care si-a primit supranumele de Vizante chiar in urma rolului din E pericoloso sporgersi, filmul de debut al lui Nae Caranfil, e la fel de simpatic si de capabil sa transmita emotie, lucru care se poate spune si despre un actor consacrat ca Gruia Sandu, in rolul tatalui. Ovidiu Niculescu, pe care toata lumea il stie macar din aparitiile de la PRO TV, face un rol mare din latifundiarul paranoic cu reverii de protector al artelor.
Si doi dintre actorii de la Mondenii se integreaza excelent in distributie: frumoasa Mirela Zeta e fascinanta in rolul unei muze fatale, iar Mihai Bendeac scoate maximum de umor dintr-o aparitie episodica in rolul unui ziarist de scandal, la inceputul filmului.