Elita, elita, da’ Dilemateca-i pe bani

Andrei Plesu, pentru care am o admiratie uriasa, gireaza cu numele sau un proiect lucrativ nascocit probabil de unul din negustorii din trustul lui Patriciu. E vorba de un fel de supliment al revistei consacrate, numit Dilemateca si vandut impreuna cu unul sau mai multe DVD-uri. Pana aici, nimic mai firesc – arta cinematografica e tot act de cultura. Ei bine, cu ce filme credeti ca se lanseaza publicatia intelectualului cinefil? Cu Tarkovsky, Nikita Mihalkov, Kubrick? Ei as! Nici mai mult nici mai putin decat cu filmele de propaganda ale lui Sergiu Nicolaescu. Nu, nu e vorba nici macar de “Nea Marin Miliardar”, aceasta nisa de piata a fost deja acoperita de Jurnalul lui Tuca. Pentru inceput ne sunt oferite ca filme de colectie comediile involuntare din seria “Un comisar acuza”, in care Miclovan impusca legionari cu un pistol cu capse, iar Dinica il implora: nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica!
Vasazica minciunile cu ilegalisti plini de idealuri patriotice se vand mai bine. Comunismul, in general, se vinde mai bine. Si daca asta vor, asta le dam! Saracul Pintilie cred ca isi da palme sa-l vada pe Nicolaescu promovat chiar de prietenul Plesu, impreuna cu care nu ma indoiesc ca radea pe infundate pe seama respectivelor productii. Oricum, astept cu interes urmatoarea editie a suplimentului pentru a vedea daca editorii sai se orienteaza spre “Liceeni”, “Pistruiatu” sau schimba macazul spre ceva cu Bruce Lee, recomandat de Liiceanu, ori spre un film indian care s-o umple de lacrimi pe Blandiana.

PS: Tot gandindu-ma care e legatura dintre spiritul dilematic si filmele lui Nicolaescu, am gasit explicatia: va dati seama ca nici in clipa de fata nu avem nicio certitudine legata de locul unde a ascuns Bejan multiplicatorul?!