Imediat ce s-a terminat pandemia, a reapărut ISIS. Dacă e cineva care a respectat apelurile la tele-muncă și distanțare socială, au fost apucații de la ISIS, care de doi ani stau numai în casă și fac tele-terorism. Parcă le-a fost frică să se mai arunce în aer până nu se vaccinează toți cu mai multe doze, că s-au potolit total în timpul ăsta. E drept că ei au fost mascați înainte să fie obligatoriu.
Iar când au revenit, nu i-a băgat nimeni în seamă. Adică și-au dat silința, 50 de morți și 100 de răniți, într-o moschee șiită din Pakistan. Tocmai ce l-au revendicat. Dar știrea abia dacă a încăput la „și altele”. Nu tu poze la profil cu steagul Pakistanului, nu tu emoție pe rețelele sociale. Acum toate mințile trebuie ocupate doar cu Zelenski și soarta Ucrainei. Nu putem avea empatie distributivă.
Și nu-i grozav că tocmai din Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh, India și alte locuri exotice ne aduc guvernanții viitorii cetățeni ai României? Cu tradițiile lor, credințele lor, micile lor răfuieli între clanuri și secte… Ni se spune că avem nevoie de ei că altfel ne rămân blocurile netermoizolate. E o super-afacere să ai scârțâitoare pe bloc în schimbul multor generații vibrante și pline de energie. Tot de prin regiune păreau să provină și cei mai mulți refugiați din Ucraina.
Dar să revenim la ISIS și bine sincronizata lui reapariție. Mai remarcați că n-a reapărut în vechile lui „teatre de operațiuni” din Orientul Mijlociu, ci în altă zonă, mai prin „Eurasia”, dacă mă înțelegeți. Terorismul ăsta e ca un virus totuși neizolat în laborator. Cum era și bila cu țepi – desenată pe calculator în 3D, dar fără să treacă postulatul lui Koch.
Nici acum nu știm cine finanța mișcarea respectivă, cine o dota cu acele camionete Toyota ca de la reprezentanță, cine le filma acele producții terifiante cu decoruri hipnotice din deșert, costumele portocalii pentru victime și negre pentru ei, steagurile fluturând. Cum reușeau ei să facă export de petrol și să aibă o prezență media pe internet când, iată, acum și site-urile unor țări sunt cenzurate la ordin. Sau cum atacau ei tocmai țări rivale ale alianței neoficiale dintre SUA, Israel, Arabia Saudită, Qatar. Totul la ei aducea a Hollywood.
Acum că presa ne împinge să ne ținem toate gândurile la Ucraina, observăm că există și în vecinătatea noastră ceva similar. Putin a invocat explicit ca al doilea obiectiv al invaziei „denazificarea”. Și există, într-adevăr fotografii, care circulă pe internet, cu „Batalionul Azov” și alte grupări paramilitare, care se pozează singure cu steagul cu zvastica și rune inspirate din imagistica celui de-al treilea Reich. De unde a apărut așa ceva?
Tot fenomenul pare cusut cu ață albă, rupt tot din scenarii hollywoodiene sau poate Mosfilm. S-au mai văzut costumații de genul ăsta prin SUA, când FBI-ul inventa grupări extremiste, ca să aibă ce infiltra. Adică se poate înțelege ultra-naționalismul într-o țară tânără ca Ucraina, amenințată de vecinul mai mare. E plauzibilă și glorificarea unor eroi fondatori pentru ei ca Bandera, indiferent ce acuze i-ar aduce alții. Cum e și cultivarea amintirii Holodomorului, cu cele posibil 10 milioane de victime ale foametei organizate de Stalin, Yagoda și restul bolșevicilor.
Dar neo-nazismul într-o țară fostă sovietică e un fenomen SF. Iar Ucraina e o țară cu președinte și mai mulți premieri evrei, nu poate fi acuzată populația de anti-semitism. Naziștii slavilor par o regie de film de categorie B. Cu atât mai mult cu cât ei se presupune că luptau pentru integrarea în UE și NATO, că de acolo a pornit tot conflictul. Deci doreau cu ardoare să se alăture lumii toleranței LGBTQ și alte minorități cu „valori europene”. Ca să nu mai amintim că patriotismul ucrainean era stimulat cu bani, sfaturi și armament de John McCain, Victoria Nuland, soția altul neocon de calibru, Robert Kagan, unul din fondatorii „Proiectului pentru un Nou Secol American” – acel grup de reflecție, care conchidea înainte de 11 Septembrie, că e nevoie de „un nou Pearl Harbor”. Parcă scenariștii au încurcat costumele pentru „băieții răi” și le-au dat „băieților buni”.