Trump vrea să scoată din Congres singurul suveranist

Parlamentul Statelor Unite are 535 de membri, 100 în Senat și 435 în Camera Reprezentanților. (La o populație de 18 ori mai mică, România a avut și 588 de aleși la un moment dat, pentru că la noi numărul fluctuează. Dar nu ăsta e subiectul.) Președintele Trump și un întreg sistem s-au năpustit contra unui congressman, culmea, chiar din partidul lui, Republican, care are o majoritate fragilă.

Trump a amenințat că va conduce personal o campanie contra lui Thomas Massie, pe care îl vrea scos din Camera Reprezentaților la alegerile intermediare de anul viitor. Motivul invocat e că politicianul refuză să voteze o creștere a plafonului de îndatorare, care să permită noi cheltuieli de la buget. Deși, în paralel, Trump și Musk se laudă că iau măsuri de austeritate, prin eliminarea oricărei forme de risipă promovată de vechea conducere. Massie e un libertarian cu principii, adept al unui stat minimal, cu taxe și cheltuieli mici.

Nu e prima dată când cei doi au această contră. În 2020, când Trump a lansat operațiunea Warp Speed de lansare pe piață a vaccinurilor Covid, și un plan de cheltuieli de 2 trilioane de dolari pentru a permite americanilor să stea închiși în carantină, s-a ciocnit de refuzul aceluiași parlamentar. Atunci Thomas Massie a forțat membrii Congresului să vină fizic în sala de plen, contestând metoda lor de a vota legile prin videoconferință de acasă.

Într-o replică destul de curajoasă și amuzantă, Thomas Massie a constatat că Donald Trump și-a petrecut săptămâna atacând de pe contul lui de socializare „Canada și persoana mea. Dar diferența e că eu nu voi ceda.”

Dar președintele american nu e singura forță împotriva acestui membru al Congresului. Anul trecut, într-un interviu cu Tucker Carlson, Thomas Massie a făcut dezvăluiri despre puterea copleșitoare a lobby-ului israelian în Congres:

„- Toți, în afară de mine, au câte un om de la AIPAC.
– Ce înseamnă „un om de la AIPAC”?
– E ca o bonă. Cineva care îți vorbește mereu din partea organizației. Cel puțin așa e la republicani. Și când vin în (Washington) DC, mergi să iei prânzul cu ei. Au telefonul tău mobil și ții legătura cu ei.
– E o nebunie!
– Mi s-a întâmplat să îmi spună vreo patru congressmani: „trebuie să vorbesc cu omul meu de la AIPAC. Să văd dacă pot să-l conving să reducă reclamele (negative).
– De ce n-am mai auzit de asta până acum?
– Nu e de folos nimănui. De ce le-ar spune alegătorilor că au o înțelegere cu cineva care reprezintă o țară străină?
– Mai e vreo altă țară, care are așa ceva? Ni se tot spune că Rusia influențează alegerile la noi. E vreun (parlamentar) care are „un om al lui Putin”?
– Nu doar că n-au un emisar de la Putin, dar n-au nici pe cineva din partea Marii Britanii, Australiei, un lobby-ist pentru Germania. E singura țară care are așa ceva. Vă garantez că la AIPAC e un tabel în Excel cu cine de la ei ține legătura cu fiecare politician (american) și cum a votat. Sau dacă a fost în vizită în Israel. Îți plătesc excursia împreună cu soția. Nu sunt singurul care n-a fost, dar poate e o duzină, care încă n-a mers.”

Nu e de mirare că Massie a devenit un fel de inamic public pentru cea mai puternică organizație de lobby din politica americană. (Deși, chiar și pentru Trump e josnic să îl atace la câteva luni după decesul prematur al soției lui.)

AIPAC se laudă cu o rată de succes impresionantă: până la 98% dintre politicienii pe care îi susțin își câștigă mandatele. Iar, după cum rezultă din propria reclamă, au susținerea întregului spectru politic.

Atunci când un politician e favorabil direcției lobby-ului, organizația strânge sute de mii de dolari. Donald Trump a beneficiat de 230 de milioane de dolari de la AIPAC din 2020 până la realegerea din 2024. Și a răsplătit destul de prompt acest sprijin. În mai puțin de o lună de la revenirea la Casa Albă, Camera Reprezentanților deja votase ajutorul militar de 17,6 miliarde de dolari către Israel pentru continuarea genocidului din Gaza.

În schimb, atunci când un politician e considerat ostil sau doar necooperant, lobby-ul mobilizează resurse uriașe pentru a-l răsturna, sprijinind contra-candidații. Împotriva lui Thomas Massie, AIPAC a cheltuit 400.000 de dolari în reclamă negativă și sprijin pentru rivali anul trecut, dar nu a reușit să convingă electorii din Kentucky să nu-l mai voteze în preliminarii. Dar aceea a fost doar o repetiție pentru anul viitor, când au loc alegerile propriu-zise în acea circumscripție și când ar putea să nu aibă limită de buget contra lui.

De exemplu, contra unui mic grup progresist din Partidul Democrat, AIPAC a cheltuit 100 de milioane de dolari în 2024. Grupul de șapte politicieni le include pe AOC (Alexandria Ocasio Cortez, care are rădăcini evreiești și latino-americane), Rashida Tlaib (de origini palestiniene), Ilhan Omar (americano-somaleză), pe afro-americanul Jamaal Bowman și afro-americana Cori Bush. Deci nici măcar sloganurile despre protecția minorităților sau promovarea femeilor nu funcționează în acest caz.

Thomas Massie se face vinovat în ochii lobby-ului de mai multe voturi „greșite” în cariera lui, care l-au transformat într-un ghimpe. A votat împotriva unor sancțiuni contra Rusiei și Iranului. A fost singurul membru din Congres care s-a opus nerecunoașterii anexării Crimeei de către Rusia. Împotriva unei rezoluții de susținere a protestelor din Hong Kong, sub motiv că ar fi deteriorat relațiile cu China.

În 2021, a fost singurul republican care a votat contra ajutorului de 1 miliard de dolari pentru scutul antirachetă din Israel („Domul de Fier”). A fost singurul care nu a votat legislația care echivala criticarea Israelului cu antisemitismul. A susținut retragerea trupelor americane din Irak și Afganistan. A fost singurul republican care s-a opus legislației inițiate de Bush junior sub pretextul luptei contra terorismului, care limita mai multe libertăți cetățenești (Patriot Act). A votat împotriva extinderii supravegherii populației de către NSA și CIA.

A fost singurul republican, care a refuzat să participe la ședința solemnă în care a fost invitat Beniamin Netanyahu și a criticat invitarea unei persoane căutate pentru genocid de instanțele internaționale. A fost singurul republican, care a votat împotriva pedepsirii inițiativelor civice de boicotare a statului Israel.