Joe Kent e un veteran de război, respectat și numit chiar de Donald Trump în fruntea Centrului Național pentru Contraterorism. Organismul e coordonat de Oficiul Național de Intelligence (condus de Tulsi Gabbard și direct subordonat președintelui), care reunește reprezentanți ai CIA, FBI, NSA și echivalentele ministerelor Apărării și de Interne. Astăzi, Kent i-a scris lui Trump o scrisoare deschisă de demisie, fără precedent pentru un demnitar al statului la un asemenea nivel.
Înainte de a o traduce integral, o scurtă prezentare a demisionarului. Joe Kent s-a înrolat în armata americană la 17 ani și a luptat în trupele speciale („Beretele Verzi”) în războaiele din Irak și Yemen. Apoi a făcut parte din forțele paramilitare ale CIA.
Chiar în anunțul de numire, făcut cu un an în urmă, Donald Trump a menționat și că prima soție a lui Kent, Shannon, care era ofițer de transmisiuni și spionaj, a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în Siria, în 2019. Avea 39 de ani când a rămas văduv și cu doi copii.
După acel eveniment tragic, Joe Kent a intrat în presă și a devenit un critic al seriei de războaie lansate de George Bush, colaborând cu publicații majore ca: CNN, Fox News și Breitbart. După instalarea lui Joe Biden și procesele făcute protestatarilor de la 6 ianuarie 2021, Kent a intrat în politică de partea lui Donald Trump și a candidat pentru un loc în Congres. După revenirea lui Trump la Casa Albă, a fost inițial șef de cabinet pentru Tulsi Gabbard la Directoratul Național de Intelligence.
În februarie 2025, Trump a anunțat numirea pe rețeaua sa, Truth Social:
„Am plăcerea de a-l nominaliza pe Joe Kent ca director al Centrului Național de Contra-terorism. Ca soldat, (luptător în) Beretele Verzi și ofițer CIA, Joe a vânat teroriști și infractori toată viața. Mai presus, Joe știe prețul groaznic al terorismului, pierzându-și minunanta soție, Shannon, o mare eroină americană, care a fost ucisă în lupta cu ISIS.
Joe continuă să îi onoreze memoria, rămânând în luptă. Joe ne va ajuta să păstrăm America în siguranță prin eradicarea terorismului, de la jihadiștii de pe mapamond, la cartelurile de acasă.
Felicitări, Joe!”
Astăzi, Joe Kent, în vârstă de 45 de ani, i-a scris o demisie publică președintelui, pe care o redăm, cu unele comentarii:
„(Domnule) Președinte Trump,
După multe reflecții, am decis să demisionez din postul de Director al Centrului Național pentru Contra-terorism, începând de azi.
Nu pot susține cu conștiința împăcată războiul în desfășurare din Iran. Iranul nu era o amenințare iminentă pentru națiunea noastră. Și e clar că am pornit acest război din cauza presiunii exercitate de Israel și puternicul său lobby din America.
Susțin valorile și politica externă pentru care ați candidat în 2016, 2020 și 2024, după care v-ați ghidat în primul mandat. Până în iunie 2025, ați înțeles că războaiele din Orientul Mijlociu sunt o capcană, care au jefuit america de vieți prețioase ale patrioților noștri. Și că au secătuit avuția și prosperitatea națiunii.
În primul mandat, ați înțeles mai bine decât orice președinte recent cum să aplicați decisiv puterea militară, fără să ne prindeți în războaie fără final. Ați demonstrat asta ucigându-l pe Qasam Solaimani și învingând ISIS.”
E remarcabilă indicarea fără ocol a rolului lobby-ului israelian în acest nou război, de către Kent. Dar asasinarea generalului Solaimani în primele zile ale anului 2020 n-a fost deloc un act lăudabil. Dimpotrivă, doar prudența conducerii iraniene a împiedicat escaladarea conflictului chiar de atunci.
Tocmai că generalul iranian sprijinea forțele șiite și regimul lui Bashar al Assad împotriva ISIS, organizație sunnită de o brutalitate fără egal, sprijinită subteran de țările Golfului, Israel și Statele Unite. Ca dovadă, că Assad a fost răsturnat cu ajutorul acelor teroriști, ca actualul lider neales din Siria, Al Julani, pe care Trump l-a primit prietenește ca Casa Albă anul trecut. Dar să parcurgem mai departe scrisoarea:
„La începutul actualului mandat oficiali de rang înalt din Israel și membri influenți din media americană au pornit o campanie de dezinformare, care v-a subminat total platforma America pe Primul Loc, și a presărat sentimente pro-război contra Iranului. Această cameră de ecou a fost folosită să vă înșele în a crede că Iranul e o amenințare iminentă pentru SUA și că trebuie să loviți acum, căci e o cale scurtă spre victorie.
Aceasta a fost o minciună și e tactica pe care israelienii au folosit-o să ne atragă în dezastrul războiului din Irak, care a costat națiunea noastră viețile a mii de soldați, din cei mai buni, bărbați și femei. Nu putem face această greșeală din nou.
Ca veteran, trimis în luptă de 11 ori, ca soț care și-a pierdut iubita soție Shannon, decorată cu Steaua de Aur, în războiul creat de Israel, nu pot susține trimiterea următoarei generații să lupte și să moară într-un război, care nu servește interesele poporului american, nici nu justifică prețul în vieți americane.
Mă rog să reflectați la ce facem în Iran și pentru cine o facem. Acum e vremea acțiunilor îndrăznețe. Puteți întoarce cursul și da o nouă cale națiunii, sau puteți permite să alunecăm mai departe în declin și haos. Dumneavoastră aveți cărțile.
A fost o onoare să slujesc în administrația dumneavoastră și să servesc această mare națiune.”
(Joe Kent)
Tot azi, Jonathan Powell, consilierul pe probleme de Securitate Națională al guvernului Marii Britanii, a venit cu informații din interiorul negocierilor de pace. De astă dată, nu e vorba atât de un patriot, cât de un personaj din adâncul lumii oculte a puterii. Înainte de a-l consilia pe Keir Starmer, Jonathan Powell a fost diplomat de rang înalt și timp de un deceniu șeful de cabinet al premierului Tony Blair.
După acest rol, Powell a fost în conducerea marii bănci Morgan Stanley, emisar al premierului David Cameron și în legături de informații cu grupările teroriste din Siria, desprinse din ISIS, inclusiv cu actualul lider Al Julani (care și-a schimbat numele de scenă de mai multe ori).
Într-un articol de azi, The Guardian scrie că Jonathan Powell a participat la negocierile de pace între Iran și SUA de la Geneva, cu două zile înainte de începutul bombardamentelor. Și că era convins de mersul pozitiv al acelor discuții. Trei surse au confirmat publicației prezența lui Powell la tratative.
El a fost în reședința ambasadorului Omanului din Geneva, unde ginerele lui Trump, Jared Kushner, și emisarul lui, fost partener de afaceri imobiliare, Steve Wiktoff, negociau cu partea iraniană. Cei doi americani de origine evreiască îl invitaseră și pe șeful Agenției Atomice Internaționale, Rafael Grossi. (Recent, s-a discutat în presă că agentul imobiliar Wiktoff ar fi înțeles greșit subiectul negocierii și că a refuzat să apeleze la experți, pretinzând că s-a documentat îndeajuns despre energia nucleară.)
Kushner și Wiktoff au venit fără specialiștii americani, iar mediatorii englezi au fost convinși că va urma o nouă rundă de negocieri, pe baza progresului înregistrat. Continuarea urma să aibă loc pe 2 martie, la Viena. (Israelul a bombardat în dimineața de 28 februarie, acompaniat de SUA.)
The Guardian scrie că participarea lui Powell chiar la negociere explică ezitarea guvernului Starmer de a susține războiul în primele zile:
„Marea Britanie nu a văzut dovezi convingătoare pentru o amenințare iminentă de la rachetele Iranului pentru Europa, sau că își asigură o armă nucleară. (..) În schimb, UK a văzut atacurile ca un atac ilegal și prematur, întrucât Powell credea că drumul spre o soluție negociată era deschis.” (..)
„Oficiali britanici au explicat că au fost impresionați că Iranul era pregătit pentru un acord permanent, fără termen de expirare, precum cel din 2015.”
Între lucrurile pe care Iranul le acceptase, era să degradeze sub supravegherea IAEA cele 440 de kilograme de uraniu îmbogățit și să nu mai țină stocuri pe viitor. La runda finală, acceptase să ia o pauză de până la cinci ani din programul de îmbogățire a uraniului, dar Trump a cerut 10 ani.
„În practică, Iranul nu avea mijloacele să îmbogățească uraniul din cauza bombardării facilităților în 2015.”
„Iranul a făcut o oferă considerată o comoară economică, propunând participarea SUA într-un program nuclear civil, în schimbul ridicării a 80% din sancțiuni și deblocării activelor din Qatar.”
Alte dezvăluri din articol sunt chiar incendiare:
„Un diplomat din Golf cu informații de la tratative a spus: „Îi priveam pe Witkoff și Kushner ca agenți ai Israelului („Israeli assets”), care îl trag pe președinte în războiul de care vrea să scape.”