Ieri, știrea că Parchetul General a deschis dosar penal partidului AUR a ținut, pe bună dreptate, prima pagină în toată presa. Dacă totuși v-a scăpat, contextul era următorul: Partidul condus de tandemul George Simion & Claudiu Târziu a dat un comunicat de presă, în care protesta că Ministerul Educației ar fi exclus discipline precum Istoria, Limba Română și Limba Engleză de la organizarea de olimpiade școlare naționale. Comunicatul se intitula: „Experimentele ideologice asupra copiilor din România trebuie să înceteze!”. Într-o frază de final, care ținea mai mult de retorică, decât de subiectul apelului, partidul deplângea: „calitatea învățământului în România scade, introducându-se materii noi, cu teme minore, precum educația sexuală sau istoria evreilor și a Holocaustului.” După ce Parchetul a deschis dosarul pentru „minimalizarea Holocaustului”, George Simion a dat de înțeles că inițiativa le aparține fraților Muraru și lui Klaus Iohannis.
Andrei Muraru a fost consilier al lui Klaus Iohannis la Cotroceni și e, de câteva luni, actualul ambasador al României în Statele Unite. Acolo unde l-a înlocuit pe fostul șef al SRI, George Maior. Muraru e coordonator al manualului opțional despre Istoria comunismului în România și autor al mai multor lucrări despre comunism. Andrei Muraru a beneficiat de mai multe burse de studiu:
Fratele ambasadorului, Alexandru Muraru, e „doar” deputat din partea PNL. Înainte să devină parlamentar, a predat o materie despre Holocaust la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Dar a studiat și crimele comunismului la IICCMER, deci are pasiuni identice cu ale fratelui. Din ianuarie 2021, e și membru al Guvernului, consilier al primului ministru pe probleme de Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei.
Fără să comentez în vreun fel scandalul de mai sus, am să prezint, în oglindă, 3 știri de azi din publicația evreiască de limbă engleză „Times of Israel”. Pe care, de asemenea, nu le voi comenta. Dar pot fi relevante pentru ce se întâmplă în alte țări din Europa.
Pe teritoriul Poloniei s-au întâmplat să se găsească lagărele de la: Auschwitz – Birkenau, Treblinka, Sobibor, Maidanek. În 1998, în Polonia s-a dat o lege, care pedepsește contrazicerea versiunii oficiale despre Holocaust.
Polonia a avut și ea doi frați faimoși în politică. Gemenii Kaczynski au condus țara ca președinte și prim-ministru. După ce unul din ei a murit în accident de avion în Rusia, celălalt conduce partidul conservator („Lege și Ordine”) care domină politica poloneză. În 2018, partidul respectiv a mai dat o lege pe subiect. De astă dată, legea pedepsește persoanele care acuză public Polonia sau poporul polonez de vreo vină pentru Holocaust. La votarea acestei noi legi, au apărut proteste internaționale, care au acuzat că legea „îngrădește libertatea de exprimare și libertatea universitară”.
Ca să mai îndulcească puțin relația cu Israelul și Statele Unite pe acest subiect, Polonia a numit și ea un ministrupentru relația cu diaspora evreiască. Acesta ar fi deci echivalentul lui Andrei Muraru din guvernul României. Dacă nu al ambilor frați.
Ei bine, Times of Israel anunță că guvernul de la Varșovia l-a concediat pe Jaroslaw Novak pentru că a spus într-un interviu că legea naționalistă din 2018 e prostească.
Ungaria e poate cea mai apropiată aliată a Poloniei din Grupul de la Vișegrad. Pentru presa progresistă, asta înseamnă „grupul iliberalilor”, al dictatorilor periculoși, care nu lasă migranții să le treacă granița.
Și Ungaria are o lege care pedepsește cu pușcăria contestarea sau chiar trivializarea Holocaustului, din 2010. Partidul lui Orban a adăugat în ea și referiri la regimul comunist. În clipa de față, harta țărilor care au legi prin care e pedepsită punerea în discuție a Holocaustului arată așa:
Viktor Orban a avut prima convorbire oficială, cu noul guvern, condus de Naftali Bennett. Asta deși Orban pariase deschis pe prietenia cu Beniamin Netanyahu, la fel ca Trump.
Viktor Orban a avut și el parte de acuza de antisemitism, mai ales după ce a făcut din George Soroș principalul lui inamic simbolic. FIDESZ, partidul lui Orban, a tipărit chiar și afișe anti-Soroș în timpul campaniei electorale. După un scandal internațional, ungurii au dat jos panourile stradale, care aveau sloganul „să nu-l lăsăm pe Soroș să râdă la urmă!”.
Mai mult, cel care ar fi intermediat convorbirea ar fi ministrul de Externe, Yair Lapid, după ce a vorbit de mai multe ori cu Orban în ultimele luni. Conform acordului pentru coaliția de guvernare, Lapid urmează să devină prim ministru în Israel din august 2023, făcând rocada cu Bennett.
În trecut, același Yair Lapid l-a criticat public pe Netanyahu că s-a întâlnit cu Orban. Lapid îi reproșa atât „campania antisemită” anti-Soroș, cât și că l-a elogiat pe amiralul Mikloș Horthy, aliatul lui Hitler din al doilea război mondial.
Înainte de pandemie, Viktor Orban s-a recules și la Zidul Plângerii, la vizita din 2018. (foto: Times of Israel)
Din aceeași publicație Times of Israel de azi aflăm despre protestele unor oficiali europeni la adresa fundației Simon Wiesenthal, echivalenta Institului Wiesel de la noi.
Fundația a publicat recent un Top 10 al antisemitismului pe anul 2021, un clasament al rușinii, pe care îl întocmește anual din 2010. În topul de anul trecut figurează:
Toate ca toate, dar până la Germania! După ce țara cea mai puternică din Uniunea Europeană a fost inclusă în top, au început să vină proteste de la UE. Începând chiar cu Katharina von Schnurbein, comisar european care coordonează lupta Uniunii Europene cu antisemitismul. Ea a acuzat fundația că pătează memoria celui care-i poartă numele.
Simon Wiesenthal s-a ocupat cu vânarea naziștilor până a murit, la vârsta de 96 de ani, a scris cărți, a înființat centre de comemorare a Holocaustului. Wikipedia notează că poveștile lui Wiesenthal despre război conțin contradicții și „multe elemente inventate”. Wiesenthal a susținut că a trecut prin nu mai puțin de 11 lagăre ale morții, în care naziștii îl aduseseră ca să îl ucidă, fără să reușească. De fiecare dată, intervenea ceva miraculos. Enciclopedia îi acordă credit doar pentru 5 dintre locurile de detenție. Unul din desenele făcute din memorie de el s-a dovedit a fi după o fotografie apărută în revista Life.
Tot Wikipedia consemnează că Simon Wiesenthal a avut ideea să se vorbească de 11 milioane de victime ale naziștilor: 6 milioane evrei și 5 milioane ne-evrei. Când i s-a atras atenția că e o minciună, a replicat că uneori trebuie să faci asta. El a ales cifra de 5 milioane pentru ceilalți, pentru că era „mai mică decât 6 milioane, dar suficient de mare să stârnească emoție”. Cifra inventată de Wiesenthal a fost folosită președintele Americii, Jimmy Carter, în decretul de înființare a Memorialului Holocaustului de la Washington. (Unde a fost bursier fratele Muraru înainte să devină ambasador.)