Alternativa pentru Germania pe care o promovează Elon Musk

Ca să înțelegem cum funcționează „opoziția controlată”, putem observa cazul Germaniei, mai ales pe relația cu America și Rusia. Principiul alchimic, adoptat de masonerie, e „solve et coagula” (dizolvare și închegare). E derutant pentru cei care se pasionează în disputele politice tip stânga-dreapta. (Sau, și mai grav, în cele de idolatrie vs. ură pentru câte o persoană anume.)

Pe fond, Germania e o țară învinsă, îngenuncheată, cucerită. I s-a aplicat cel mai coroziv program de îndoctrinare, umilire rituală și doar resursele ei umane fenomenale au făcut-o să reziste și să renască. În schimb, resursele ei naturale nu sunt pe măsură, și atunci are nevoie de energie și materii prime din alte părți.

În ultimele decenii, în care a funcționat rotativa între centru-dreapta și centru-stânga, oamenii au creditat mai ales personalitățile care promiteau o variantă moderat conservatoare de tip Helmut Kohl, Angela Merkel. Oameni aparent serioși, care asigurau cel puțin prosperitatea și dezvoltarea economică. Mai ales pe final, Merkel s-a dovedit o farsă deplină, care i-a adus și oficial în ultima fază a distrugerii: înlocuirea demografică adoptată ca politică de stat explicită.

În fața acestor realități, opțiunea de centru a început să se evapore, înspre o nouă polarizare: globalismul deplin decadent vs. naționalism. La stânga e foarte ușor de văzut că tendința e totalitară, de instaurare a unui stat polițienesc care să pedepsească „vechii germani” dacă au ceva de comentat la „noii germani”. Și e vorba de o întreagă serie de politici de mediu, sexuale, educaționale.

Se merge atât de departe, încât așa zișii progresiști din noua stângă cer scoaterea în afara legii a formațiunii suveraniste AfD. Un abuz flagrant, care poate așteaptă un precedent în UE din cazul românesc. Asta după ce de decenii s-au dictat pedepse cu închisoarea pentru crime de gândire, doar că acum amenzile au devenit tot mai absurde. Putem menționa aici pe cei condamnați pentru insulte online la adresa unor violatori în grup imigranți, care au primit pedepse mai mari decât violatorii. Sau cel anchetat că a numit-o grasă pe o ministră obeză.

Sunt atât de absurde și schimbările de pe stradă deja imposibil de negat, încât omul de rând, firește, caută o alternativă. Și nu mai e intimidat de mult prea uzatele etichete de „extremism”. Fraze precum „Germania pentru germani” sau „străinii afară” au făcut și ele obiectul unor represalii penale. Deci schimbările adoptate de o parte a spectrului politic sunt considerate permanente și literă de lege.

cealaltă variantă

Dar ce avem la așa zisa dreaptă nouă? Care e „Alternativa pentru Germania”? Îl avem pe Elon Musk, care face deschis campanie pentru AfD. Da, pretinsul libertarian – de fapt un afacerist creat de subvențiile de la stat și contractele de la Pentagon. Cel care tocmai și-a devoalat planul de a înlocui angajații americani cu indieni mai ieftini, dar aduși legal, nu fără acte, ca pe vremea lui Biden.

(Remarc și că nouă ni s-a spus că legea nu-l lasă pe RF Kennedy să se implice în campania electorală de la noi, dar uite că pe Elon Musk nu-l împiedică să intre în cea din Germania.)

Copreședinta AfD e Alice Weidel, lesbiană care trăiește într-un parteneriat civil cu sri-lankeza Sarah Bossard. Teoretic, ea ar trebui să apere valorile tradiționale, așa că se pronunță deocamdată contra căsătoriilor uni-sex, dar pentru imitația numită „parteneriat civil”. Se presupune că e lidera unui partid „extremist”, care are ca principală temă stăvilirea migrației, dar are o reședință în Elveția cu partenera ei vest-asiatică.

(foto: Instagram)

Economic, se declară libertariană, adică promotoare a individualismului liberal, care respinge soluțiile de rezistență colectivă la nivelul unei națiuni. A lucrat în domeniul bancar, la faimoasa Goldman Sachs, iar apoi la Banca Chinei din Beijing și la multinaționala din asigurări, Allianz.

Altă corporație prin care a trecut la nivel managerial, Foodora, e un fel de Glovo, adică genul de livrări alimentare cu acele ghiozdane pătrățoase. Dacă în București rar mai vezi români în respectiva branșă, nu e greu de imaginat că nici în Germania nu e o firmă care să lucreze preponderent cu nemți get-beget.

Alice Weidel a mai beneficiat și de o bursă din partea fundației Konrad Adenauer, care e un fel de fundație pentru o societate deschisă…

În interviul recent pentru Bloomberg, Alice Weidel arăta cam cât de lungă e lesa opoziției domesticite pe arena geopolitică. Ea critică politicile ultra-ecologiste ale predecesorilor, pentru că au închis centralele atomice, lăsând Germania descoperită în fața scumpirilor la energie. Dar nu îndrăznește să se refere la cine a bombardat gazoductul Nord Stream și cine a cerut Europei să își sacrifice industria punând sancțiuni Rusiei și importând gazul lichefiat adus cu vaporul din America.

În privința Uniunii Europene, e la fel de nuanțată, nu vrea părăsirea organizației, ci reformarea ei prin debirocratizare. Adică să o transforme într-o zonă de liber schimb cu taxe mici. Un proiect mai curând federalist, decât naționalist. O idee lăudabilă, care e într-adevăr suveranistă, e cea de revenire la principiul unanimității, prin opțiunea dreptului de veto pentru toate statele membre UE, contra oricărei măsuri propuse.

La fel se prezintă și poziția în legătură cu NATO, unde repetă practic cerințele lui Donald Trump ca țările Europei să cheltuiască mai mult pentru înarmare. Adorația pentru Trump e afirmată repetat, ca la multe din partidele zise „anti-sistem” din țările vasale Americii. Cu atât mai caraghios cu cât Donald Trump amenință să le lovească cu supra-taxe vamale deloc prietenești.

Trebuie notat că Tino Chrupalla, celălalt co-președinte al AfD, are poziții puțin mai la dreapta ei în chestiuni naționale și e mai favorabil refacerii relației cu Federația Rusă.