Aliații, dezbinați de neînțelegeri privind furtul banilor

Fosta șefă a diplomației UE, Federica Mogherini, a fost arestată pentru fraude cu fondurile unei universități din Belgia. Italianca a fost mâna dreaptă a lui Juncker, predecesorul Ursulei von der Leyen, până în 2019. Ocazie cu care a deținut și portofoliul neoficial al Externelor în pseudo-guvernului Uniunii Europene.

Între timp, primise o sinecură, ca rector al Colegiului Europei, unde se formau birocrații pentru Bruxelles. O instituție asemănătoare cu universitatea lui George Soros de la Budapesta, închisă de Orban. Pozițiile ei erau tipice pentru progresismul european. De exemplu, considera „islamul o parte din trecutul și viitorul Europei”. Dar a avut și unele ieșiri din dispozitiv, care n-au rămas neconsemnate.

Când conducea diplomația europeană, Mogherini l-a criticat pe Donald Trump pentru mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim și milita pentru soluția celor două state. Repeta mantra cu „dreptul Israelului de a se apăra”, dar pleda pentru negocieri cu palestinienii. S-a pronunțat împotriva sancțiunilor impuse Iranului de Statele Unite. Iar în 2015, a fost între cei care au supervizat marele acord de neproliferare nucleară, semnat de UE și SUA cu Iran. Acord rupt unilateral de Donald Trump în primul mandat, patru ani mai târziu.

Tot în 2015, Federica Mogherini a propus o normalizare a relațiilor cu Federația Rusă, în vederea ridicării sancțiunilor impuse după anexarea Crimeei. Era partizana menținerii lor, dacă Rusia se abate de la acordurile de la Minsk.

Între timp, Qatarul a început să fie invocat de Israel ca sursa tuturor pierderilor sale de imagine, de la găzduirea televiziunii Al Jazeera, la cea a negociatorilor Hamas, până la sponsorizarea (nedovedită) a tuturor criticilor săi mai faimoși, de la Tucker Carlson la Candace Owens. De mai mulți ani, în Parlamentul European s-a derulat un scandal de corupție privind cumpărarea influenței unor politicieni UE, de către Qater. Ceva ce poartă denumirea de „lobby”, când vine de unde trebuie.

Atunci, Mogherini a demisionat dintr-un ONG susținut de Qatar, Fight Impunity. Dar acuzații asupra ei n-au fost aduse cu acea ocazie. În schimb, a ajuns la închisoare superba Eva Kaili, europarlamentară din partea Greciei, o fostă vedetă TV. Acum, Kaili a sărit în apărarea italiencei, susținând că acțiunile justiției din Belgia sunt politizate. Țara, care găzduiește capitala Uniunii Europene, e criticată și de alți aliați, dar din motive cu totul diferite.

ce facem cu banii?

Digi traduce un material din alt oficios, Politio, intitulat: „Cum a devenit Belgia cel mai valoros atu al Rusiei?”. Vina ei ar fi că se pune de-a curmezișul deciziei de a confisca fondurile Rusiei din băncile Europei. Survolând articolul, putem deduce că Europa se prăbușește în ridicol, după ce și-a dat foc la valiză.

Cu o lună și jumătate în urmă, liderii UE i-au promis lui Volodimir Zelenski un nou pachet de ajutor: 140 de miliarde de euro, dintr-un împrumut, garantat cu active rusești, blocate într-o bancă din Belgia.

„Au fost atât de convinși de planul lor pentru împrumut, încât deja se certau între ei cu privire la modul în care ar trebui cheltuiți banii. Franța dorea ca Ucraina să cumpere arme fabricate în Europa. Finlanda, printre altele, susținea că Zelenski ar trebui să fie liber să procure orice echipament de care avea nevoie, de oriunde îl putea găsi.”

(Ușor de dedus, că cealaltă opțiune era să ia arme făcute în SUA.) Entuziasmul le-a fost frânat de premierul belgian, care se temea de răzbunarea Rusiei. Ba chiar că micul regat va fi obligat de vreo instanță internațională să achite din bugetul propriu suma încredințată spre păstrare de ruși. Coaliția din Belgia e într-un blocaj legat de votarea bugetului, unde miza e de 10 miliarde de euro. Riscul unei sume de zece ori mai mari îi dă fiori.

„Ucraina se apropie tot mai mult de prăpastia financiară”, notează Politico, mai rău ca propaganda putinistă, uitând să adauge că nici Europa nu-i departe. În fruntea celor care cer UE să intre în fondurile rusești e cancelarul german Friedrich Merz. Vorba aia, bancher, neamț serios, îi dai banii spre păstrare, nu-i mai vezi.

Ursula von der Leyen a venit și ea cu o idee: „Nu se confiscă activele”. Dar sunt blocate și puse gaj pentru un împrumut, care se consideră un avans din despăgubirile pe care le va plăti Rusia, după război. O schemă la fel de călduroasă ca blana ursului din pădure, care nu mai depinde decât de înfrângerea Rusiei pe front. (Cauză pentru care suntem dispuși să plătim oricât.) După ce o bate Ucraina, Rusia își va primi înapoi banii din bănci, scăzuți din compensațiile pe care o s-o obligăm să le achite.

O strategie minunată, pe care ministra de Externe din Suedia a sărit să o aplaude:

„Utilizarea activelor rusești înghețate e soluția logică și morală.”

Dar Trump vine să ne strice cheful:

„Partea americană a comunicat în mod discret, dar ferm, Bruxelles-ului că are propriile planuri pentru aceste fonduri. Când trimisul special al UE pentru sancțiuni, David O’Sullivan, s-a deplasat la Washington în timpul verii, oficialii americani i-au spus fără menajamente că vor să restituie activele Rusiei odată ce se va încheia un acord de pace, potrivit a doi diplomați de rang înalt.”

Ia uitați ce frumos ambalează Digi intrarea americanilor pe fir în zarva cu împărțirea prăzii. Cică ar fi o chestie de fidelitate și onoare:

„Fideli cuvântului lor, planul inițial al americanilor pentru un acord în 28 de puncte includea propuneri pentru dezghețarea activelor rusești și utilizarea lor pentru un efort comun de reconstrucție a Ucrainei, în cadrul căruia SUA ar primi 50% din profituri.”

Scena sună ca o ședință a șacalilor, la care a sosit leul. Premierul belgian De Wever le-a scris celorlalți 27 de șefi de guverne din UE că „trebuie găsite soluții alternative pentru a ne susține vorbele prin fapte.” Adică să și facă rost de banii promiși lui Zelenski. N-o să ghiciți niciodată ce le trece prin cap:

„Cealaltă idee este de a finanța un împrumut către Kiev prin intermediul unui împrumut comun al UE.”

Probabil, Bolojan a și primit scrisoarea. Ca la Radio Erevan, era vorba să împărțim niște bani, dar nu sunt de luat, sunt de dat…