Monologul lui Hamlet (William Shakespeare)

În interpretarea lui Mel Gibson din filmul regizat de Franco Zeffirelli in1990, in care mai apar: Glenn Close, Alan Bates, Helena Bonham Carter.

(Actul III, scena 1)
To be, or not to be – that is the question:
Whether ’tis nobler in the mind to suffer
The slings and arrows of outrageous fortune
Or to take arms against a sea of troubles
And by opposing end them. To die, to sleep –
No more – and by a sleep to say we end
The heartache, and the thousand natural shocks
That flesh is heir to. ‘Tis a consummation
Devoutly to be wished. To die, to sleep –
To sleep – perchance to dream: ay, there’s the rub,
For in that sleep of death what dreams may come
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause. There’s the respect
That makes calamity of so long life.

For who would bear the whips and scorns of time,
Th’ oppressor’s wrong, the proud man’s contumely
The pangs of despised love, the law’s delay,
The insolence of office, and the spurns
That patient merit of th’ unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? Who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscovered country, from whose bourn
No traveller returns, puzzles the will,
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?

Thus conscience does make cowards of us all,
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o’er with the pale cast of thought,
And enterprise of great pitch and moment
With this regard their currents turn awry
And lose the name of action.

În interpretarea lui Derek Jacobi, ăn ecranizarea pentru televiziune din 1980, regizată de Rodney Bennett

(în românește, după traducerea lui Dan Duțescu și Leon Levițchi)

A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
a vitregiei prăștii și săgeți, sau arma s-o ridici
asupra mării de griji, și să le curmi?
Să mori, să dormi… Atât.
Și printr-un somn să curmi durerea din inimă
și droaia de izbeliști ce-s date cărnii.
Este-o încheiere cucernic de dorit.
Să mori, să dormi. Și poate să visezi.

Aici e greul, căci ce vise pot răsări în somnu-acesta-al morții
când ne-au lepădat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viața e năpastă.

Altfel cine-ar mai răbda a lumii bice și ocări,
călcâiul tiran, disprețul omului trufaș,
chinul iubirii-n van, zăbava legii, neobrăzarea cârmuirii,
scârba ce-o zvârlu cei nevrednici celor vrednici,
când însuși ar putea să-și facă seama
doar c-un pumnal?

Cine-ar răbda poveri, gemând și asudând sub greul vieții,
cât teama a ceva de după moarte,
tărâmul neaflat, de unde nimeni
nu se întoarce, ne-ncâlcește vrerea.
Și mai curând răbdăm aceste rele
decât zburăm spre alte neștiute.

Astfel mișei pe toți ne face gândul:
și-astfel al hotărârii proaspăt chip
se gălbejește-n umbra cugetării.
Iar marile, înaltele avânturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
și numele de faptă-l pierd.

În interpretarea lui Kenneth Branagh, regizor și protagonist al filmului din 1996. În film apar în roluri fie și episodice: Jullie Christie, Jack Lemmon, Kate Winslet, Billy Crystal, Gerard Depardieu, Robin Williams, Charlton Heston.