Republica Moldova se pregătește să integreze tot mai mulți străini, printr-o strategie multi-anuală

Până să apuce să se reunească cu România, Moldova își schimbă demografia. Țara cu mai puțin de 3 milioane de locuitori e dusă pe drumul „diversității” multiculturale de guvernarea progresistă de la Chișinău. Guvernul face scenarii parcă sub orice pretext, „de-o fi pace, de-i război”… dar toate converg în direcția unui număr cât mai mare de nou sosiți. Să le luăm pe rând.

Luna trecută, guvernul de la Chișinău a aprobat „Mecanismul național de gestionare unitară și coerentă a situației în cazul unui aflux sporit de străini”. Documentul de peste o sută de pagini vorbește la pagina 80 de scenariul unui val de 1,5 milioane de persoane, care să intre în Moldova, într-un interval de 60-90 de zile. Ar fi un val colosal, echivalent cu jumătate din populația țării, sosit brusc, ca urmare a extinderii războiului din Ucraina. Din ei, 150.000 ar rămâne în Moldova, conform scenariului guvernamental.

În paralel, vice-prim-ministrul Eugen Osmochescu a spus că Moldova are un deficit de 300.000 de muncitori „pentru a ajunge la nivelul minim al productivității Uniunii Europene.” (…)

„Când nu putem identifica din surse interne, necesarul pentru a crește, noi importăm forță de muncă din alte state, așa cum o fac și alte state, inclusiv din Uniunea Europeană. Acum, care vor fi statele de unde vom importa forță de muncă, trebuie să vedem. Pentru că trebuie să ținem cont de aspectul de securitate a statului, securitatea cetățeanului, componenta socială, etnică, religioasă…”

Cifra avansată cu atâta lejeritate de numărul 2 din guvern e șocantă, dacă o punem în contextul dimensiunilor statului. În Republica Moldova există doar 741.000 de salariați. Jumătate din ei, 370.000 sunt concentrați în Chișinău. Adică ministrul vorbea nici mai mult nici mai puțin decât de un potențial import care s-ar apropia de jumătate din masa salarială, pentru atingerea unor presupuse „standarde UE”.

Pe bună dreptate, cifra a stârnit rumoare și neliniște în țară. Un aflux atât de mare ar dezechilibra puterea de negociere a angajaților existenți în fața patronilor, împingând salariile mai mult spre părțile subdezvoltate ale Asiei, decât spre media europeană. Așa că Maia Sandu a ieșit să dea o dezmințire. Chipurile infirmă zvonurile, deși nu de zvonuri era vorba, din moment ce filmarea cu ministrul spunând cele de mai sus se poate vedea în aceeași știre.

Osmochescu și-a nuanțat estimările, vorbind apoi de 100.000 deficit și că era vorba de o dezvoltare în următorii cinci ani, iar prioritatea va fi resursa internă.

tabloul actual

Deja numărul celor sosiți e considerabil. La sfârșitul anului 2024, erau înregistrați în republică 21.500 de străini și apatrizi din 130 de țări. Dintre ei, 5.600 aveau drept de ședere permanentă și 16.000, provizorie. Iar TVR anunța că numărul lor crescuse cu 10% într-un deceniu.

În 2025, s-au mai eliberat 5.000 de permise de ședere permanentă. (Deci numărul lor s-a dublat într-un singur an.) Iar până în luna aprilie, încă 2.200, după cum declară directorul adjunct al Inspectoratului General de Imigrări pentru Radio Moldova.

Ei provin din aceleași rezervoare care alimentează și piața muncii din România. Cei mai mulți din Nepal (20%), Turcia, Uzbekistan și Bangladesh.

Alt document de 150 de pagini, redactat de guvern se intitulează: Programul național privind integrarea etapizată a străinilor în Republica Moldova pentru perioada 2025-2027. (Serios, nu pare că guvernul se mai ocupă cu altceva, decât să redacteze strategii pentru migrație și să le aplice…)

Și în el găsim date statistice, ceva mai vechi, dar orientative. (De ce își face Executivul strategia de viitor pe date mai vechi decât se găsesc deja în presă? nu mă întrebați.) Așadar:

În 2021, erau aproape 19.000 de străini, din care 6.476 cu permise permanente. Mai erau și 1909 apatrizi, 1434 „cu cetățenie nedeterminată” și aproape 7.000 cu pașaport sovietic model 1974. (Aceia sunt probabil bătrâni uitați prin sate, nu intră în discuția noastră, dar e amuzant haosul organizatoric. Mai ales în condițiile în care autoritățile își propun să gestioneze migrația ilegală.)

După începutul războiului din Ucraina, Moldova s-a confruntat cu un val uriaș de refugiați. Peste 120.000 de strămutați din Ucraina se află în prezent în Moldova, notează documentul (pag. 10).

În teritoriile din stânga Nistrului sunt înregistrați 3.323 de străini, dintre care aproape 1.400 cu drept de ședere permanent.

La pagina 43, mai găsim și că „anual sunt înmatriculați 5.800 de studenți străini în instituțiile de învățământ superior”.

Înainte de a vedea ce-și propune să facă guvernul pentru toate aceste grupuri și cei atrași în anii ce vin, să dezvăluim secretul lui Polichinelle: motivația ideologică a întregului hei-rup.

un program marca Soros

Maia Sandu a fost consultant la Fundația Soroș Moldova, de unde a fost propulsată într-un stagiu de studii în Statele Unite. Iar de acolo, direct la filiala din Washington a Băncii Mondiale. Din când în când, se pozează cu fiul miliardarului, Alex Soros.

Premierul pe care l-a instalat, Alexandru Munteanu, a fost și el economist la Banca Mondială. A lucrat în Ucraina pentru fondul de investiții al oligarhului Igor Pinchuck, în care George Soros avea un pachet important.

Vicepremierul Eugen Osmochescu provine din mediul ONG-ist. A activat în mai multe programe finanțate de USAID. Acea structură a guvernului Statelor Unite, din care fundațiile lui George Soros au extras 270 de milioane de dolari, pe care să îi reverse în acțiuni „filantropice”. Ministrul Digitalizării, care vorbea de acel deficit de 300.000 de muncitori, a fost și președinte al Consiliului pentru Refugiați.

De strategiile pentru integrarea accelerată a străinilor se ocupă ministrul de interne, Daniella Misail. Și ea provine din mediul ONG-urilor. A condus fundația „La Strada”, care se lupta cu „violența de gen”, împotriva traficului de persoane și pentru „migrație sigură”. Fundația a primit granturi de la USAID, UE, UNICEF și de la ambasadele statelor nordice. Același minister de Interne a elaborat atât documentul cu scenariile valurilor de refugiați, cât și pe cele cu strategii de integrare a străinilor.

În septembrie anul trecut, Ministerul de Interne, condus de Daniella Misail, a lansat împreună cu Fundația Soroș Moldova o strategie pentru intervalul 2026-2030. În galeria de imagini care însoțește comunicatul de la eveniment, e imposibil să ghicești care sunt ONG-istele feministe și care sunt reprezentantele ministerului Poliției. Instituția pare a fi acaparată de luptătoare woke pentru granițe deschise și egalitate de șanse.

efectele nu s-au lăsat așteptate

În strategiile de integrare a străinilor e invocată necesitatea de aliniere la Uniunea Europeană. De parcă dezastrul demografic al continentului, unde autohtonii au devenit minoritari și înstrăinați în capitalele țărilor lor, ar fi un fel de ideal.

În strategia guvernamentală, se citează din Ursula von der Leyen, cum se cita pe vremuri din Lenin, sau din cuvântările lui Nicolae Ceaușescu, la noi.

„Așa cum a subliniat președinta von der Leyen în Discursul privind starea Uniunii din 2020, „persoanele care au drept de ședere trebuie să fie integrate și să se simtă binevenite”. Republica Moldova are un interes major în a transforma această viziune în realitate, oferind migranților un viitor și valorificând competențele, energia și talentul lor.”

Ați prins ideea? Deci a ținut coana Ursula un discurs în 2020, și o țară din afara UE se repede să aducă migranți, ca să-i îndeplinească visul… Înduioșător! Aflăm și ce câștigă țara din afacerea asta:

„Aceasta va permite Republicii Moldova să construiască o societate mai incluzivă, în care migranții și persoanele aflate în căutarea protecției se simt binevenite și au oportunitatea de a-și aduce contribuția la dezvoltarea țării.”

La congresele din comunism, după așa fraze, ar fi urmat ovații în picioare. Am impresia că Maia și Daniella (cu doi de L) aspiră să fie noua Angela Merkel, când a chemat toată lumea a treia să-și caute norocul în Germania, nu doar să o facă fericită pe Ursula. Dar să lăsăm răutățile.

Strategia își propune să cheltuiască aproape 617 milioane de lei moldovenești (aproape 30 de milioane de euro) pentru a transforma visul în realitate.

Logos Press a cercetat mai în detaliu suma și a conchis că: din acei bani, aproape 134 vin de la bugetul de stat, 18 milioane în comun de la buget și străinătate, aproape 64 milioane se speră că vin din asistență externă (cine știe de unde? poate UE, România, filantropi generoși…). Dar cea mai mare parte, peste 400 de milioane încă n-au o sursă identificată de finanțare. Dar visul societății incluzive costă și e mai important decât detalii de genul ăsta.

Ce-și propune strategia de 150 de pagini? Mai multe decât lista lui Moș Crăciun:

• Accesul străinilor la asistență socială;
• Integrarea economică a străinilor;
• Integrarea lor în câmpul muncii;
• Accesul străinilor la servicii medicale;
• Accesul străinilor la servicii de educație;
• Integrarea socio-culturală;
• Accesul străinilor la locuințe adecvate și sprijin pentru găsirea unui loc de locuit;
• Promovarea incluziunii străinilor în comunităților locale;
• Asigurarea egalității de gen.

Ministerul de Interne anunță cu mândrie că strategia a fost aprobată de guvern sub sloganul „drepturi egale pentru toți”. Ce-ar putea să nu meargă bine!?