Uniunea Europeană a semnat un acord cu Bangladesh pentru comerț și încurajarea migrației legale

Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a semnat în numele celor 27 de țări membre un parteneriat cu Bangladesh. Așa cum îi stă bine unei democrații supra-naționale, tratatul încă nu e public, pentru că nu e cazul să știe și cetățenii ce decizii se iau în numele lor, nici măcar după ce sunt luate. Cu atât mai puțin, să le dezbată și să le aprobe înainte. Pentru cei mândri că sunt cetățeni europeni și au drepturi, Comisia Europeană a oferit câteva comunicate de presă. Iar estoniana a zâmbit într-un scurt clip video, în care anunță că „începe o nouă eră”.

La fel ca la acordul cu India, și aici sunt îmbinate referirile la schimburi economice, sau ajutoare pe care Uniunea le oferă pentru a-și răspândi politicile. Dar cea mai spinoasă dintre probleme e cea a migrației. Așa cum am dezvăluit în premieră în articolul detaliat:

• Acordul UE cu India, mult mai rău decât Mercosur

actele oficiale ale Uniunii vorbesc de fructificarea unui surplus de 245 de milioane de muncitori calificați, pe care India i-ar avea, dintre cei 1,5 miliarde de locuitori ai săi. Cea mai populată țară de pe glob are o economie disfuncțională, care a încercat fără succes să imite dezvoltarea industrială a Chinei din ultima jumătate de secol. Pentru că a reușit doar parțial, dar are o natalitate mare, India are de gestionat un segment important din populație, pe care nu o poate ocupa.

Statistic, acest eșec e mascat prin raportarea unui sector al serviciilor în creștere, care dă iluzia că o societate sub-dezvoltată ar fi făcut pasul în era post-industrială. În realitate, e vorba de personal ocupat în externalizarea unor servicii auxiliare pentru companii occidentale (cum ar fi call-center-uri și suport IT). Altă strategie, la care India e obligată în mod structural să apeleze, sunt acordurile pentru exportul de lucrători, încheiate cu politicieni trădători din Europa, Statele Unite și Canada, între altele.

tratatul încă secret

Comunicatul oficial al UE despre acordul abia încheiat cu Bangladesh divulgă alegătorilor doar că e un tratat cu 82 de articole. Care vizează un „parteneriat mai strâns” în domenii ca: energie, comerț, transport, migrație, agricultură și altele. Tot de acolo, aflăm că Uniunea are schimburi de 22 de miliarde de euro cu țara asiatică, ruptă din coloniile indiene ale Angliei.

Într-un alt document emis de Comisia UE, ni se amintește că Bangladesh e a opta cea mai populată țară din lume, cu 173 de milioane de locuitori. (Dacă n-ar fi fost numeroșii livratori, pe care îi vedem la tot pasul, probabil că mulți români n-ar fi avut în minte acea țară îndepărtată.)

Tot de acolo aflăm că parteneriatul e gândit în contextul mai larg, trasat de Agenda 2030, având numeroase prevederi dictate de programul ecologist al Uniunii Europene. Ni se amintește că în intervalul 2021-2024, UE a acordat deja granturi de 306 milioane de euro către Bangladesh, urmând să acorde alte 164 milioane de euro în intervalul 2025-2027. (Și noi credeam că avem doar Ucraina în grijă. Dar iată că mai sunt și alte state tratate ca și cum ar fi membre, de care n-aveam habar.)

În calitate de contribuabili europeni, vă veți simți mândri că echipa Ursulei von der Leyen acordă sume pentru „decarbonizarea” industriei, promovarea „egalității de gen” în țara covârșitor musulmană, o cale ferată și surse de apă către orașul Dhaka.

Pentru cei care nu știu, capitala Dhaka e un oraș cu 36,6 milioane de locuitori, al doilea cel mai populat după Jakarta, alt oraș musulman, din Indonezia. Deci singur acel oraș are o populație aproape dublă cât România. Și ar putea produce „refugiați climatici”, pentru că are un mare deficit de apă.

(sursa foto: Hindustan Times)

Cozile la sursele de apă potabilă nu sunt o priveliște neobișnuită în capitala Dhaka. Deci până la comparația cu salariile medii din UE, până și emigrația într-o țară cu apă la robinet e tentantă pentru generațiile tinere din regiune.

Iar Uniunea Europeană s-a gândit exact la această perspectivă în noul acord. Strategia parteneriatului cu Bangladesh vorbește explicit de „promovarea unor căi pentru migrația legală, în cadrul Parteneriatului Talentelor, între UE și Bangladesh”.

Deci vor veni oameni foarte talentați din țara cu 173 de milioane de locuitori. Să îi înlocuiască pe cei respinși la emisiunea „europenii n-au talent”. Partidele „pro-europene” oricum sunt pro; iar cele zise suveraniste critică doar „migrația ilegală”. Poftim, le face Uniunea căi legale. N-ai ce să mai zici.

Noul parteneriat vine în condițiile în care Uniunea Europeană are deja un nivel record al migrației. Așa cum am arătat în articolul de ieri, din datele Eurostat, sunt 64 de milioane de imigranți în cele 27 de membre, socotind și migrația dintre țările membre. Dar fără a-i socoti pe urmașii celor sosiți anterior.