Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Comisia Europeană în România publică pe Facebook materiale de propagandă, care pretind că luptă cu știrile false. Problema e că aceste informări sunt ele însele păcăleli la adresa consumatorilor din țările membre.
Sub acest text, care ne dă asigurări că doar rău-voitorii ne mint că firmele Big Pharma sunt scutite de răspundere în fața legii pentru efectele adverse produse de vaccinuri, Comisia ne oferă un link în limba engleză. Acesta ne duce pe o pagină a birocrației Uniunii Europene, unde ni se repetă mai detaliat cam aceleași lucruri. Citez: „Firmele farmaceutice sunt răspunzătoare pentru efectele secundare ale vaccinurilor cumpărate prin strategia UE”.
Explicit și lămuritor. Dar și foarte straniu pentru cine știe pe ce lume trăiește. Măi să fie, oare așa grijulie să fie Uniunea asta, încât a obținut condiții mai bune de la firme decât Statele Unite!? Pentru că în America lucrurile sunt clare, ne-o spune presa oficială. CNBC:
„Nu poți da în judecată Phizer sau Moderna dacă ai efecte adverse severe la vaccinul Covid. Cel mai probabil, nici guvernul nu te va despăgubi”.
Sună destul de clar, nu?
O lege din 2005 împuternicește secretarul de stat pentru Sănătate (echivalentul Ministrului Sănătății în SUA) să ofere protecție legală companiilor care produc sau distribuie echipamente medicale critice, cum ar fi vaccinuri și tratamente, exceptând cazul în care fac nereguli voite, cu rea credință. Protecția legală durează până în 2024.
Totuși nu producătorii își aprobă vaccinurile, ci FDA, ne amintește articolul. (În Europa, instituția echivalentă, care aprobă punerea în circulație a medicamentelor se numește EMA). Doar că nu poți da în judecată nici FDA. „Face parte din imunitatea ei suverană”. Ceva care, pare greu de crezut, dar se păstrează în legea americană ca reminiscență a dreptului britanic, când acest privilegiu emana de la rege.
Legea denumită Prep Act apără firmele farmaceutice de neplăcerea proceselor pentru vaccinuri pe teritoriul american. Actul e cât se poate de explicit în a transmite cetățenilor americani că nu se pot adresa nici curților statale, nici celor federale
„pentru niciun fel de pierderi, inclusiv moarte, rănire fizică, mentală sau emoțională, frică de asemenea vătămări, pierderi sau distrugeri de proprietate, inclusiv întreruperi de activitate, cu orice legătură de cauzalitate față de orice stadiu al dezvoltării, distribuției și administrări….”
Statul american, cât e el de licurici, se face luntre și punte în fața Big Pharma și preferă să achite el daunele. Wall Street Journal scrie că SUA au plătit 4,4 miliarde de dolari în despăgubiri în ultimii 30 de ani, în contul mai multor campanii de vaccinare – de la gripă la poliomielită. Iar aceste practici vor continua și pentru Covid, dă asigurări șeful Sănătății americane.
Mai la nord, în Canada, aceeași situație. În țările cu mai mică putere de negociere, ne e și frică să mai întrebăm sau să dăm exemple. Hotnews dădea niște cazuri din America de Sud, unde guvernanții au fost șocați că negociatorii firmelor farmaceutice le-au cerut nu doar imunitate penală. Dar și garanții în active ale țării. Uruguayul a confirmat că li s-a cerut să nu poată intenta procese producătorului. În Peru au cerut garanții, proprietăți din afara granițelor, cu excepția sediilor de ambasadă! Ministru Sănătății din Argentina a răbufnit spunând că farmaciștii au pretenții care „încalcă demnitatea țării”.
Dar noi suntem cetățeni europeni și avem drepturi, dacă ne zice UE pe Facebook. Să vedem ce știm deocamdată, în ceața dezinformărior, după care vă arăt un contract. Pentru că aici e problema. Considerându-se o situație de forță majoră, statele nu au mai negociat separat. Comisia Europeană a preluat această sarcină și a negociat în numele țărilor membre. (Un avantaj pentru o țară mică și cu otrepe în loc de politicieni.) O încălcare a suveranității naționale, dar nu ne mai luăm de detalii d-astea. A fost o întreagă epopee între câteva grupuri de țări, care au negociat când separat, când împreună cu 27 plus încă 10 țări din vecinătatea UE.
În timpul negocierilor, în august, Reuters a aflat de la cei implicați că imunitatea penală e chiar piatra de poticnire pentru acord. Agenția Belgiană a Medicamentului spunea că se întrevede ca părțile să împartă povara despăgubirilor. La final, agenția spunea că oficialii UE vor folosi 2 miliarde de euro pentru a ajuta firmele să producă vaccinurile și pentru a acoperi despăgubirile ulterioare.
O lună mai târziu, tot Reuters ne informa că în contractul semnat de Comisia Europeană cu Astra Zeneca și Sanofi există clauze de confidențialitate. Citând-o pe Sue Middleton, președinta Comisiei pentru Vaccinuri în cadrul UE, ni se spunea că „fie Comisia, fie statele membre vor despăgubi firmele pentru costurile judiciare.”
Secretul e marea problemă a înțelegerilor semnate de Comisia Europeană cu firmele farmaceutice. Până în clipa de față există comunicate de presă de la semnarea acelor contracte. Dar doar unul e parțial disponibil. Cele cu Pfizer și Moderna, încă nu, și poate nu vor fi niciodată. Nici măcar parlamentarii nu cunosc ce conțin! Cu atât mai puțin ar cunoaște niște angajați, care se ocupă de prezența UE pe Facebook, și produc infirmări ale unor presupuse știri false, bazându-se doar pe ce își imaginează că ar conține contractele în cauză. (Asta în cel mai bun caz, ceea ce tot ar constitui minciună prin omisiune.)
Într-o interpelare din 9 septembrie 2020, doi euro-parlamentari au cerut mai multe detalii. Citez:
„Financial Times a scris că industria farmaceutică și lobby-ul pentru vaccinuri au presat UE pentru scutiri, care să îi protejeze de procese, în cazul unor probleme cu oricare din vaccinurile Covid.” Negociatorul din partea UE a dat asigurări că firmele vor răspunde pentru defectele ascunse. Dar nu s-au dat detalii suplimentare ce înseamnă acele defecte ascunse.
Euro-parlamentarii cereau exemple de scutiri și mai precis dacă statele membre vor plăti ele însele compensații, când producătorii sunt scutiți.
Răspunsurile primite au fost foarte interpretabile. De pildă, se amintește că Directiva privind răspunderea (pe care o invocă și postarea de pe Facebook, cu care am început articolul) absolvă de răspundere pentru efectele necunoscute producătorului la data respectivă. Având în vedere că toate vaccinurile pentru Covid sunt încă în faza de testare și evaluare, avocații firmelor vor putea susține oricând că au știut efectele abia după numărul de ani alocat evaluărilor. La ultima întrebare, însă, reprezentanții UE confirmă că firmele producătoare vor fi despăgubite de statele membre, după cum se specifică în acorduri. (Pe care însă nu ni le fac publice.)
Într-o altă interpelare, din 4 decembrie, alt euro-parlamentar pune noi întrebări.
„La începutul lui septembrie 2020, Comisia a asigurat Parlamentul că firmele multinaționale producătoare de vaccinuri împotriva Covid 19 vor răspunde civil dacă produsele lor se dovedesc a avea efecte adverse pentru sănătatea publică. Două luni mai târziu, la finele lunii noiembrie, Comisarul pentru Sănătate, Stella Kyriakides, a spus că nu va fi cazul.
În concordanță cu Directiva Pentru Răspundere din 1985, companiile sunt protejate când „stadiul științific și tehnic al cunoașterii la timpul punerii produsului în circulație nu permitea descoperirea defectului. Comisia a adăugat că dacă firma nu e responsabilă, nu va plăti compensații. Asta înseamnă că statele membre și astfel contribuabilii devin răspunzători pentru despăgubirea pentru efecte adverse.”
(Aceste întrebări au rămas deocamdată fără răspuns pe site-ul Parlamentului.) Ce e de reținut e că demnitarii europeni nu cunosc detaliile contractelor negociate.
În schimb, presa ne informează că însuși prețul negociat pentru vaccinuri (care e și el tot secret) e influențat de prevederile despre imunitatea procesuală. Mai precis, costurile de acoperit cu despăgubirile sunt considerate o parte din costul de livrare din perspectiva producătorilor. Însăși președinta Comisiei, Ursula von der Leyen declara că s-au semnat clauze diferite cu Pfizer. Clauzele ar fi diferite și față de contractele cu alte firme și față de contractele din SUA: „Nu s-a făcut copy-paste la clauze” în privința răspunderii civile, as spus demnitarul european.
Dacă acordurile cu Pfizer și Moderna sunt un mister adânc, ceva mai multă lumină s-a făcut despre contractul cu Astra Zeneca Oxford. (Nu știm dacă Brexitul a avut legătură cu dubla măsură.) Nu citez vreo sursă conspiraționistă, ci chiar site-ul Forumului Economic Mondial de la Davos. (Cei cu Resetarea.) „Astra Zeneca primește imunitate parțială într-un acord cu UE la un preț mic.”
O confirmă și un ziar din capitala Uniunii Europene, Bruxelles:
„Astra Zeneca scutită de răspundere în procese, printr-o clauză, pentru vaccinul de coronavirus”
Dar, din fericire, nu e nevoie să ne bazăm doar pe știri, întrucât, într-un gest de neasemuită transparență, UE însăși a oferit contractul cu Astra. Disponibil pe un site oficial al Uniunii.
Acuma, nu vă bucurați peste măsură. Contractul e cenzurat drastic. Unele pagini sunt acoperite integral cu benzi negre. Altele arată așa:
Dar ceva – ceva tot aflăm și din această transparență parțială.
Secțiunea care ne interesează se găsește începând de la pagina 24. Capitolul Despăgubiri
Scrie așa, în esență: că statele membre vor despăgubi și vo socoti nevinovate Astra Zeneca, afiliații săi, subcontractorii, licențiații, alți ofițeri, angajați sau agenți și reprezentanți pentru orice fel de pagube și răspunderi, inclusiv acorduri pentru care partea și-a dat consimțământul și costuri legale necesare, asociate cu sau decurgând din administrarea vaccinului în jurisdicția alocată. Inclusiv: deces, rănire fizică, psihică, boală, validitate, pierdere de proprietate, întreruperi de activitate.
(Pe românește: statul român și contribuabilii autohtoni devin buni de plată pentru orice pagube se produc, în locul firmei producătoare și medicilor, care fac injecția.)
Paragraful continuă pe pagina următoare, după care se termină brusc, cu 4 rânduri acoperite cu bandă neagră.
La punctul 15 din contrat se vorbește de imunitățile de răspundere civilă. Comisia și fiecare stat membru absolvă de orice pretenții firma Astra Zeneca pentru orice problemă care decurge din lipsa de siguranță sau eficiență a vaccinului.
Și acest paragraf se termină în mijlocul unei fraze, după ce se spune de bune practici de producție și folosirea unui vaccin pe timp de pandemie. Urmează 5 rânduri de text acoperite cu bandă neagră.
Și paragrafele ulterioare oferă suficiente portițe avocaților, vorbindu-se despre garanții care nu sunt incluse. Practic e scutit orice nu e prevăzut expres în contract (adică nu mare lucru, ca răspundere) și se face excepție doar pentru înșelăciunea cu rea voință. („reprezentare eronată” – destul de greu de probat în contextul incertitudinii unei pandemii și a unui tratament experimental.)
Oricum, să nu uităm că oamenilor li se impune să semneze niște hârtii, dacă vor să fie vaccinați.
Curios lucru: oamenilor nu prea li se permite să exprime opinii despre vaccin, cu justificarea că nu sunt doctori și nu pot înțelege lucrurile acestea, precum funcționarea terapiei genetice mARN. Dar sunt considerați suficient de competenți pentru a înțelege și a semna că își asumă răspunderea pentru ce semnează și pentru actul medical. La fel de curios e și că actualul acord pentru vaccinul Covid pare foarte simplificat, față de alte hârtii, care se dădeau la semnat pentru alte vaccinuri. Și care conțineau niște precizări mai detaliate, gen: mi s-a permis să pun întrebări, am informat ce alte tratamente iau șamd. (Cum se poate citi mai jos.)
Victor Grigore
