Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Aș vrea să fiu bine înțeles. Nu critic empatia pentru cei în suferință. Fie ea și indusă, direcționată de manipulatorii de presă. Nu pledez pentru lipsa de omenie. Dar să nu fim înșelați: campania de emoție colectivă e propagandă pentru război. Alt scop nu are, pe lângă profitul din audiență. Asta se urmărește prin căutarea motivelor de solidaritate cu poporul ucrainean. Vecinul de care parcă aflăm pentru prima data că îl avem, de la începutul istoriei.
Și tot asta vizează turneul actoricesc al eroului micului ecran, Volodimir Zelenski, prin parlamentele lumii: să atragă și alte țări în războiul dintre slavi. Calcul cinic dar de înțeles din partea lui, sinucigaș din partea noastră.
Cei care pompează acum în sentimentul milei si al revoltei nu vor lupta. Sunt cei care îi vor conduce pe soldați și recruți la gară. Deloc întâmplător, fac parte din aceeași clasă de binevoitori, care susțin toate migrațiile, din lumea arabă, din Africa, Asia și America de Sud; și tot cei care au susținut din motive nobile, de democrație, bombardarea unor țări din care provin acei imigranți.
Implicații fac parte dintr-o minoritate activă deocamdată puțin afectată de valul migrator: au ocupații corporatiste, care îi feresc de concurența dură a brațelor necalificate. Doar cei de jos vor fi nevoiți să se mulțumească cu salarii mai mici prin creșterea ofertei de mână de lucru. Vedetele de la Hollywood au palate cu garduri înalte, uneori chiar insule; influenții locali stau și ei în cartiere civilizate suficient de scumpe să nu fie prima țintă a noilor veniți. Se vor confrunta ultimii cu insecuritatea stradală și economică.
Deloc întâmplător, aceeași clasă răsfățată a fost în avanpostul susținerii restricțiilor și sacrificiilor pe altarul sănătății perfecte. „Doar 14 zile”… doar câteva luni, doar câțiva ani de telemuncă. Doar câțiva ani de cumpărături online. Hai că puteți! Au economii, au stabilitate și posibilități, nu sunt loviți la modul dramatic de scumpirile la benzină, utilități, alimente. Pot cheltui cu larghețe pentru a-și etala virtutea. Dar ceilalți?
E de notorietate disprețul pe care l-a etalat această clasă pentru mișcarea muncitorească a vestelor reflectorizante. Aceea era plebea. Altele sunt prioritățile stângii moderne: viețile negrilor, clima și poluarea, libertatea sexuală, vehiculele electrice… Cine nu are aceste priorități constituie „deplorabilii”, cum i-a numit Hillary Clinton.
„Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece”… nimic de zis. Dar s-ar putea să aflați că deplorabilii sunt mai mulți decât vă imaginați. De altfel, chiar politicile elitelor – restricțiile covidiste, sancțiunile aplicate Rusiei, măsurile pentru economia verde, migrația necontrolată – cresc masa deplorabililor în fiecare zi.
Iar cercul virtuos și elitist va putea să afle în anii ce vin cât de detestată e demagogia lor despre valori, în care pretind a crede fără să le aplice. Pentru valorile respective nu se arată dispuși să lupte pe front decât mercenarii. Omul de rând e sătul până peste cap de frazele clasei dominante.
Dar aici intervine un mare asterix. Societatea actuală de tip apusean nu mai are coeziune internă în afara prosperității pe care o asigură. (Chiar și celor de jos, comparativ cu lumea în curs de dezvoltare.) Nu mai are coerență etnică, nu mai are o credință comună, sunt o sumă de străini care conviețuiesc împreună deocamdată pașnic. Dar masa „deplorabililor” nu-i vorba că nu e destul de mare. În curând va fi. E însă prea cucerită de modelul materialist, de pragmatism, pentru a fi capabilă de sacrificii în numele unui ideal. Nu constituie material pentru altfel de societate. Aici conducerea prin corupere și stimularea viciilor de către elita zisă liberală a rodit.
Din acest motiv, cred că elitele globaliste estimează corect că oamenii vor alege războiul. Poate agenda progresistă va trece în surdină, devenind prea ridicolă sub greutățile vieții cotidiene. Dar omul modern a fost corupt în prea mare măsură pentru a refuza calea violentă, când manipulatorii îi vor da de înțeles că aceea e soluția pentru revenirea la tihna de dinainte. Când va avea de ales între răsturnarea actualului aranjament pentru un mod de viață mai simplu, care implică sărăcie și greutăți, și un război pentru controlul resurselor și sferelor de influență – va alege războiul.
Victor Grigore
