Condițiile lui George Simion
Condițiile pe care le pune George Simion pentru colaborarea cu partidele trădătoare de la putere sunt apă de ploaie. Una din ele e chiar o capcană. Două sunt bune, dar puțin relevante și n-au nicio tangență cu un program naționalist. Sunt scoase de la naftalină (pentru că nu erau pe agenda publică), amăgesc publicul cu discernământ precar, dar nu cer nicio schimbare de direcție de la partidele anti-naționale.
1. Alegerea primarilor în două tururi
Cea mai bună dintre ele. A existat și pe vremea PDSR-ului și CDR-ului, când nu se inventase cuvântul „suveranism”. Cred că pe sistemul ăla s-au ales și Halaicu și Viorel Lis, nu e o garanție pentru nimic.
Da, e un avantaj pe care și l-au creat partidele mari, care astfel și-au făcut niște fiefuri și e bine să fie înlăturat. Dar el poate fi depășit cu puțină inteligență de un sistem de alianțe pre-electorale. Dacă pune condiții din acest domeniu, mă mir că nu cere reluarea alegerilor prezidențiale, cu toți candidații.
Paranteză: o propunere de-a mea
De fapt, ar fi o idee de mult mai mare impact să avem și premier ales direct. (Implică o schimbare de Constituție, deci e aproape imposibil, dar vine cu un avantaj considerabil.) În varianta mea, am alege direct și președintele și premierul. Președintele ar trebui să primească niște atribuții în plus – i-aș transfera Ministerul de Externe și pe cel al Culturii, să aibă rol simbolic și de reprezentare.
Premierul ar candida cu o listă de miniștri pe buletinul de vot, într-un tur sau două, după principiul învingătorul guvernează patru ani. Ce se realizează astfel? Partidele sunt forțate să își creeze coaliții supuse aprobării electoratului, înainte, nu după votare. Eviți păcălirea oamenilor cu alianțe „contra-naturii” și apariția unor nume necunoscute prin numirea de președinte. Eviți lunile de negocieri și impasul post-electoral. Elimini scuza că ai promis, dar n-ai putut din cauza aliaților. Practic, alegi o coaliție, nu un om. Guvernul ar avea legitimitate, stabilitate. Includerea unor miniștri ce nu pot fi demiși, pe buletinul de vot, ar garanta partidelor mici că nu sunt scoase din guvern după ce susțin o coaliție câștigătoare.
Revin la propunerile lui Simion
2. Tăierea subvențiilor partidelor
E cu dus și întors. E populară, că politicienii sunt neplăcuți. Și avantajează partidele parlamentare. Dar a fost gândită ca un antidot pentru corupție, în ideea ca partidele să nu depindă de finanțatori.
Mi-am mai spus părerea: mult mai bună e interzicerea publicității politice, eliminarea necesității unor campanii electorale costisitoare. Să își facă singuri propagandă pe internet sau pe stradă, fără să cumpere reclamă.
3. Reducerea la 300 de parlamentari
Abia asta e o capcană. Simion reîncălzește o găselniță populistă de pe vremea lui Băsescu. Am votat și eu pentru la acel referendum, e anormal că n-a fost aplicat. Și multă vreme am susținut ideea, până mi-a atras un comentator atenția în ce constă capcana.
România e un unicat în Europa, dă cele mai multe locuri din oficiu minorităților naționale. În niște condiții halucinante, care discriminează alegătorii majoritari. Sunt 21 de organizații ale minorităților, cu fotolii rezervate, dar pot fi și mai multe, pe măsură ce suntem colonizați cu alte nații. Condiția pusă lor e ridicolă, să ia 2.000 de voturi. (Față de cele circa o jumătate de milion, necesare unui partid ideologic, pe care românii și l-ar forma.) Patru minorități n-au reușit să adune nici atâtea, fiind niște organizații fantomă ale unor etnii care fie au dispărut, fie nu le votează. Așa că la ultimele alegeri au fost date 17 locuri din oficiu minorităților.
Parlamentul actual are 464 de senatori și deputați. Cei 17 reprezintă 3,6%. Într-un parlament de 300, ar reprezenta 5,6%. Dacă ar obține toate cele 21 de organizații acel prag minimal, ar fi chiar 7%. Cu UDMR, care e oricum supra-reprezentat de sistemul electoral, prin redistribuire de la partidele românești, care nu trec pragul, s-ar duce la un 14%. Asta fără a mai lua în calcul tendința evidentă de alterare a demografiei României, care va da un legislativ tot mai exotic.
