evadare.ro
Ce am scris mai important
Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Tăcerea presei, cumpărată cu bani de la buget

În 2015, o lege nouă oferea subvenții de la buget pentru partide politice prin două mecanisme: o alocare lunară, proporțională cu scorul electoral și decontarea cheltuielilor electorale. Ea se alătura altor beneficii mai vechi, ca primirea de sedii pentru filiale. Ideea în sine era și bună și rea. Pe de o parte, își propunea să combată corupția și dependența de sponsori particulari, să elimine situația în care partidele ar fi căutat să se finanțeze prin șantajarea unor oameni de afaceri sau din vânzarea neoficială a sinecurilor către membrii de partid, nevoiți să cotizeze ca răsplată. Pe de alta, crea un avantaj pentru partidele mari, chiar și pentru cele de opoziție, în fața celor ce ar încerca să se formeze. Crea un stimulent pentru afaceri politice pentru cele care trec un prag minimal de 3%.

Poate varianta ideală ar fi interzicerea cu totul a publicității electorale prin media sau stradală. Susținerea partidelor exclusiv din cotizațiile membrilor și donații plafonate ale simpatizanților persoane fizice. Excluderea firmelor și ONG-urilor din acest circuit. Revenirea la orele alocate gratuit pentru partide la televiziunea publică, eventual cu extindere la posturile private, chiar cu obligația prezentării la un număr de dezbateri electorale. În rest, politicienii să își disemineze mesajele prin forțe proprii, cum s-or pricepe și către cine vrea să îi asculte. Reclama de tip comercial, cu poze profesionale și clipuri regizate, nu are niciun beneficiu social (dar susține o rețea clientelară).

dubla măsură

Prin decizii succesive ale Curții Constituționale, în octombrie și decembrie 2024, respectiv martie 2025, România a devenit oficial o pseudo-democrație în care candidații sunt pre-selectați. În plus, chiar finanțarea unuia dintre finaliștii la prezidențiale a fost invocată ca pretext pentru anularea alegerilor, fără a fi fost dovedită anterior de vreo anchetă penală și fără a furniza măcar dovezi convingătoare publicului. Nedreptatea a fost întărită de aceea că n-a fost aplicată aceeași scrupulozitate și restului candidaților, cu bugete mai mari.

Ba, mai mult, unul din competitorii în acea cursă, premierul Marcel Ciolacu, a dat după anularea alegerilor o ordonanță de urgență prin care se aproba decontarea cheltuielilor electorale pentru candidații unor alegeri anulate. Astfel, era acoperită o situație neprevăzută de legile anterioare. Călin Georgescu declarase zero lei cheltuiți. Chiar Marcel Ciolacu avea de recuperat cea mai mare sumă (56,5 milioane lei – peste 11 milioane de euro), urmat de Nicolae Ciucă (17,6), Elena Lasconi (16,5), Mircea Geoană (8,4), George Simion (4,3), Kelemen Hunor (1,6 mil. lei).

Astfel s-a ajuns în situația bizară că misteriosul Bogdan Peșchir se afla în arest. „Bog PR” era acuzat că a făcut dedicații în valoare de 380.000 de euro, unor influenceri de pe TikTok, care cântau sau vorbeau de multe lucruri, nu neapărat de alegeri. În timp ce sponsorii la vedere ai partidelor își puteau recupera donațiile în mod legal.

Din nou, principul de la care se pornea – că opinia publică poate fi influențată prin media, viciind jocul democratic – conținea un mare adevăr în sine. Dar era aplicat arbitrar și fără probe concludente. Autoritățile continuă să pretindă că au date de la servicii secrete privind implicarea unui „actor statal”. Dar cel puțin la fel de interesantă ar fi și cercetarea unor „actori comerciali” în multe alte alegeri. (Vezi datele despre industria de lobby de la final.)

Un paradox amuzant e că „arbitrul jocului” a considerat că televiziunile panotajul și Facebook nu au influențat, dar TikTok a influențat până la vicierea rezultatului. Mai mult, mințile oamenilor au fost tulburate într-o singură zi – pe 24 noiembrie 2024 (primul tur de prezidențiale). Dar nu au fost tulburate o săptămână mai târziu, pe 1 decembrie 2024, când s-au ținut alegerile parlamentare neanulate. În baza lor, parlamentarii și-au preluat mandate și au purces să dea noi legi.

partidele încasează

Raportate la bugetul României, sumele alocate partidelor nu sunt mari. Nu ar rezolva deficitul. Dar contează pentru că ele îi urcă în funcție pe cei care gestionează acel buget.

În anul electoral 2024, partidelor li s-au virat 386 milioane de lei (77 mil. euro) ca subvenție. Principalii beneficiari au fost:

După cum nota Expert Forum, aproape 58% din ei erau cheltuiți pentru presă și propagandă, instaurând un circuit al banilor către presa de partid sau tonomatele stimulate să laude pe unii, să îi atace pe alții sau să nu vorbească despre anumite subiecte.

Alte portițe erau cele pentru „consultanță”, titlu sub care se ascund uneori jurnaliști cunoscuți, în dublu rol, de moderatori în dezbateri sau interviuri prietenoase în public și sfătuitori în privat. Alături de firmele de casă pentru producția publicitară sau achiziție de spații publicitare, apărea o nouă nișă de sifonare a fondurilor. Mai ales partidele mici și medii sunt susceptibile apariției unei adevărate feude, în care conducătorul sau o clică fidelă transformă partidul într-o afacere personală, cu sprijinul unor firme agreate ale unor prieteni.

În 2025, tabloul subvențiilor era similar, doar cu o componență ușor modificată, în urma intrării valului suveranist la alegerile din decembrie anterior. Ceva austeritate venise deja, totalul pentru subvenție fiind 232 milioane lei. Prada se împărțea astfel:

Într-un articol de azi din Hotnews, Cristian Andrei amintește că a trecut aproape o jumătate de an de cât Sorin Grindeanu a mințit că va oferi toate datele despre cum au fost folosite acele sume în ultimii ani, de către PSD, pe care îl conduce. Televiziunile îi permit să sfideze opinia publică pentru că tocmai ele sunt și cele mai mari încasatoare ale redistribuirii fondurilor în cauză.

cheltuielile decontate

Un alt mecanism introdus de peste un deceniu e cel al decontării cheltuielilor electorale. Plafonul lor a fost raportat la un număr de salarii minime și a crescut odată cu ele, chiar spectaculos. De la puțin peste 6 milioane de lei pentru un candidat la prezidențiale în 2003, la 80 de milioane în 2025. Plafoane mai mici există și pentru candidațiile parlamentare și la locale.

Procedeul a adus alte posibilități insolite de corupție. Partidele mici sau de lider s-au putut transforma într-un business în care candidaturile eligibile se plătesc către șef sub formă de împrumut către partid. Practic, se cumpără fotoliile de parlamentar și euro-parlamentar.

La alegerile rejucate din 2025, după eliminarea din nou a candidaților Diana Șoșoacă și Călin Georgescu, se depuseseră următoarele solicitări de rambursare a cheltuielilor de campanie:

Chiar și după ce a devenit președinte, Nicușor Dan a ținut secret numele donatorilor majori la campania sa. Între aceștia au fost Dan Ostahie, patronul Altex, cu 120 mii de euro și fondatorii Bitdefender, soții Florin și Măriuca Talpeș, tot cu atât. Autoritatea Electorală Permanentă i-a făcut plângere penală lui Nicușor Dan suspectând nereguli în finanțarea campaniei sale electorale.

Când însumăm subvențiile și cheltuielile decontate, ajungem la 1 miliard de lei virate partidelor în 2024.

televiziunile, principalele beneficiare

În turul 2 pentru președinție din 2025, Nicușor Dan a cheltuit aproape 8 milioane de euro, iar George Simion 5,5 milioane. Pentru televiziuni, Nicușor Dan a alocat 1,9 milioane de euro. Împărțirea a fost surprinzătoare: aproape jumătate au mers către televiziunea lui Sebastian Ghiță, RTV (0,9 mil. euro), care îl susținuse pe Victor Ponta. Au urmat, în cote mult mai mici, Antena 3 (0,4), B1TV (0,25), Digi (0,19) și Antena 1 (0,1).

Fondul pentru turul 2 al lui George Simion s-a dus în cea mai mare parte către Realitatea TV (3 milioane de euro), printr-o firmă a familiei Pacuraru.

E mai greu de aflat cât a primit fiecare televiziune în parte pentru campaniile electorale recente. Luând ca reper acei 214 milioane lei identificați de Expert Forum ca alocați pentru „presă și propagandă”, rezultă o sumă de aproape 43 milioane de euro, doar în anul 2024 și doar de la partide. Dar în acea sintagmă intră și restul presei, reclama pe rețelele sociale, pe stradă sau prin diverse obiecte, tricouri, afișe etc.

La sfârșitul lui 2025, Recorder a publicat o investigație, în care a luat urma unor bani prin dezvăluirea unor documente din două firme intermediare de publicitate. Acestea vizau doar ce se viraseră către televiziuni și site-uri de presă PSD și PNL, care formau coaliția guvernamentală în 2024. Astfel, prin intermediul firmei Vertigo, PSD plătise în 2024:

Același articol nota că PNL a cheltuit „25 de milioane de euro pentru presă în ultimii ani”. Și exemplifica unele din parteneriate: 

Cu toate subvențiile generoase, amintite mai sus, PNL reușea să intre în faliment la începutul lui 2025. Când avea peste 30 de milioane de euro datorii, dintre care 25 la o singură firmă de tipărituri, aparținând lui Mihai Volintiru, membru al partidului. Restul erau pentru televiziuni: Realitatea, B1, Digi, Antena 3, România TV și Prima TV.

Televiziunea rivală, RTV, dezvăluie că Realitatea TV a fost abonată la fondurile AUR prin mai multe firme ale familiei Păcuraru. Doar una din ele primește 60.000 de euro pe lună de la partid.

lobby-ul în America

Ideea de a deconta costurile partidelor de la buget încerca să prevină deriva americană. În Statele Unite, politica a devenit o afacere gigantică, în care corporațiile și oligarhia au un cuvânt mult mai greu de spus decât votul cetățenilor și micile lor donații. Campania electorală din 2024 a costat 16 miliarde de dolari, pentru candidații la prezidențiale și Congres. Astfel de sume, din care câțiva magnați dau și câteva sute de milioane de dolari fiecare, transformă democrația în plutocrație.

Creșterea treptată a subvențiilor ne duce în acea direcție. Și permite legalizarea ideii de lobby, care la noi e clasată ca trafic de influență și a produs unele din cele mai răsunătoare dosare de corupție. În Statele Unite, industria de lobby e evaluată la 4,4 miliarde de dolari în anul 2025. De promovarea intereselor unor entități către politicieni se ocupă peste 13.000 de lobby-iști, care lucrează în Washington cu scopul de a le influența pas cu pas deciziile.

Industriile cele mai mari pe piața de lobby in SUA. (sursa grafic: Statista) Din acest grafic lipsește lobby-ul politic, făcut de alte țări. De departe cel mai influent e lobby-ul israelian, ilustrat prin AIPAC, cu un buget de 100 de milioane de dolari în 2024, separat de donațiile individuale ale unor sponsori ca Miriam Adelson, George Soros, Paul Singer, Michael Bloomberg, Michael Dell și mulți alții.

lobby-ul în UE

Industria de lobby din Uniunea Europeană merge pe aceleași urme. Învârte sume mai mici, de „doar” 1,3 miliarde de euro în 2024. Dar e mult mai stufoasă, cu 30.000 de lobby-iști la Bruxelles, care fac „om la om pe tot terenul” cu cei 32.000 de euro-birocrați plătiți regește din contribuțiile plătitorilor de taxe din țările membre.

O broșură editată în 2025 de fundațiile Lobby Control și Corporate Europe Observatory nota structura acelei activități în capitala UE în 2024. Au fost luate în calcul doar cele 162 de mari corporații, care cheltuiau minim 1 milion de euro anual pe lobby. Împreună, ele au cheltuit 342 milioane de euro în 2024. Interesele lor se reflectă în stufoasa legislație a Uniunii Europene, care impune noi și noi reglementări greu de știut și aplicat.

Birocratizarea însăși e o tactică favorabilă marilor corporații, care își permit să angajeze o armată de juriști, contabili și consultanți, care pot naviga prin reglementări, portițe fiscale, oportunități de finanțare și aderare la standardele de producție. Astfel, firmele mici, fermierii și întreprinzătorii individuali sunt descurajați, falimentați sau împiedicați să concureze cu marile lanțuri de producție și distribuție.

Procentele pentru primele 15 ramuri în industria de lobby în UE.

Ironia e că Uniunea se află într-un război al amenzilor și reglementărilor cu Statele Unite, în timp ce companiile de acolo sunt în fruntea sponsorizărilor pentru lobby la Bruxelles. Astfel, notând doar primele trei din domeniul Tehnologiei (o cincime din cât dau marile firme pe lobby în UE), găsim un podium american: Meta (Facebook, cu 9 milioane de euro în 2024), Microsoft (7 milioane) și Apple (6,5).

Pe lângă multe organizații patronale, găsim firme cunoscute și în alte secțiuni: Shell (4 milioane euro) și Exxon în energie, Bayer (6 mil.) și BASF (4,5), Novartis (2 mil.) și Roche în farmaceutice.

Comparativ cu asemea sume, rulate anual legal și la vedere, unele din dosarele anticorupției de la noi par glume proaste. De exemplu, în dosarul „Trofeul Calității”, Adrian Năstase a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare. Judecătorii au considerat că acel concurs pentru firmele de construcții și arhitecți ar fi fost o schemă complicată, prin care patronii s-ar fi simțit obligați să achite taxa de participare către organizatorul, care era instituția de control în domeniu, Inspectoratul de Stat în Construcții, din subordinea guvernului. Fostul premier, ar fi beneficiat astfel de o sumă de 630.000 de euro în tipărituri publicitare pentru campania electorală.

Alt șef al PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat la 3 ani și jumătate pentru abuz în serviciu. Acuza era că ar fi folosit pentru activitate în folosul partidului două salariate de la Direcția de Protecția Copilului Teleorman. Prejudiciul estimat era de 108.000 lei pentru cei șapte ani în care secretarele au figurat pe ștatul de plată al direcției. La valoarea euro din 2018, suma în cauză era cam 23.000 de euro.

Dragnea a avut și alte dosare, mai consistente, ca Tel Drum, unde prejudiciul imputat era de 20 de milioane de euro. La fel cum și Adrian Năstase a fost implicat în spețe mult mai consistente, ca autostrada Bechtel sau privatizarea Petrom și Sidex. Cei doi au fost, de-a lungul timpului susținuți și loviți de sistem prin metode la fel de nedrepte. Exemplele au fost date doar pentru a ilustra diferența de scară a sumelor și cât de ușor se trece de la ceva ilegal la ceva legal, printr-o decizie politică.

evadare.ro
March 11th, 2026
Mai multe despre: Politica • • • • • •
#război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact