Războiul din Ucraina, după 4 ani
S-au împlinit 4 ani de război în Ucraina și nu putem avea o estimare echilibrată pentru amploarea tragediei, pentru că partea rusă refuză să ofere cifre, dar respinge evaluările ucrainene ca fiind exagerate. Iar sursele occidentale sunt partizane de partea Ucrainei.
Probabil mai țineți minte site-ul Worldometer, apărut în pandemie, când dădea actualizări la minut despre cine pierea „cu” și „de” covid, pe tot mapamondul, în cele mai izolate insule și chiar la bordul unor vase de croazieră. Cum a pierit virusul, când a ordonat Putin atacul, a pierit și tehnologia statisticii, deși site-ul dă și acum informații actualizate la secundă despre cei 8 miliarde 277 milioane de pământeni, imediat cum se nasc și cum pier.
Totalul îi iese cu precizie, doar în anumite zone nu are acces. Ceea ce seamănă cu alt eveniment pentru care totalul e fix și obligatoriu de acceptat, dar părțile componente flucutează. În contrast cu un alt conflict în desfășurare, părțile se străduiesc să arate că au omorât cât mai mulți și au pierdut cât mai puțini.
În lipsa unei poziții a părții adverse, Ucraina susține că Rusia a pierdut 418.000 de soldați, iar împreună cu cei răniți ar fi căzut 1,2 milioane de ruși în acest conflict. Președintele Zelensky recunoaște în dreptul armatei sale 55.000 de morți. Ceea ce ar da o rată nerealistă de 1 la 7 în favoarea armatei care a pierdut o cincime din teritoriul țării în acest interval.
Ministerul Rus al Apărării a dat o estimare doar pentru partea adversă, susținând că Ucraina a avut pierderi de 1,5 milioane incluzând răniții, cu 65.000 de soldați uciși.
ONU a estimat victimele în rândul civililor din Ucraina la 40.000, cu 15.000 uciși.
Alte surse occidentale și ucrainene dau estimări cu marje foarte mari. Pentru decedații armatei Ucrainei, între 55.000 și 140.000 (The Economist). Pentru cei ai armatei Rusiei, între 190.000 și 480.000 (CSIS, The Economist).
Cu toate exagerările, e vorba de milioane de vieți curmate sau grav afectate, într-un război lungit din ambiții geopolitice și economice. Banca Mondială a estimat la 588 miliarde de dolari costul reconstrucției.
Țările UE sunt altă victimă colaterală, într-un conflict pe care liderii lor îl întrețin cu sacrificii economice, bani și armament în folosul puterii tutelare americane, cu care mimează un dezacord pe subiect. Au reușit să se decupleze de la sursele de energie mai ieftină, în favoarea celei adusă din Statele Unite. UE s-a angajat să importe energie din America de 750 miliarde de dolari în următorii 3 ani.
Datele privind refugiații sunt tot unilaterale. România a comunicat că au intrat 14 milioane de ucraineni, dar nu și câți au ieșit. Românii au fost prinși într-un război care nu le aparține și mulți alunecă în capcana fanatismului, de a-i dezumaniza pe cei dintr-o tabără sau alta, după preferințe. Mai rău de atât n-ar fi decât să intrăm și în capcana participării efective la ostilități.
Oficial, România ar fi ajutat Ucraina cu 1,5 miliarde de euro în acești ani, potrivit premierului Ilie Bolojan. Sprijinul militar oferit e secretizat. Primul ministru e contrazis de fostul ministru de Finanțe, Adrian Câciu, coleg în coaliția de guvernare. El susține că 1,5 miliarde au fost doar anul acesta și doar pentru susținerea refugiaților ucraineni din România. Dar că ar fi vorba de 5 miliarde de euro alocați anul acesta prin MApN, MAI și Poliția de Frontieră.
E un război cu multe ciudățenii. Șansele ca Ucraina să mai recupereze teritoriile anexate, excluzând o intervenție directă a NATO, sunt iluzorii. Dar nici Rusia nu se arată capabilă sau motivată să tranșeze conflictul în favoarea ei, ca să se proclame câștigătoare. Folosește cinic acest război sângeros pentru negocieri la scară globală mult mai complicate și greu de știut. La fel cum SUA-UE folosesc cinic generații de ucraineni pentru a slăbi Rusia, din ambiții similare.
Altă ciudățenie a războiului e că, deși sunt bombardamente și în restul țării, mai ales contra infrastructurii energetice, e concentrat regional. Veștile despre traiul populației în restul Ucrainei sunt amestecate, între pene de curent, tineri târâți de pe stradă pentru recrutare, la distracțiile în stațiuni turistice, opulența îmbogățiților de război. Dar și o economie capabilă să exporte alimente la prețuri care pun pe butuci fermieri și fabrici de procesare din țări UE.
Cele două țări în conflict au continuat să facă negoț, prin fluxul de petrol și gaze, pe care alți europeni le boicotează. Tranzitul gazului a fost oprit luna trecută la expirarea contractului, iar cel de petrol tot atunci, cu justificarea unor avarii produse de bombardamente.
