Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Vizita vicepreședintelui american Kamala Harris a lăsat în urmă doar mesaje banale pentru public. Felicitări pentru cum îngrijim refugiații și ce generoși suntem, dar niciun dolar risipit pe noi în acest sens. Dimpotrivă, promisiuni că trecem la independența energetică față de ruși cu tehnologii regenerabile. Adică strângem cureaua și mai mult pentru cai verzi pe pereți. Deci mesajele adevărate, care să justifice drumul unui oficial de rangul doi din ierarhia liderului mondial, nu au fost decât pentru urechile lui Iohannis și Ciucă. Dacă au fost directive, solicitări, propuneri sau înștiințări… aflăm doar după ce produc efecte.
Dar ideea ca țările de la periferia estică a NATO să trimită armament Ucrainei n-a căzut. Deși rușii au transmis răspicat că asta te face parte în război și țintă legitimă, după optica lor. După Anthony Blinken („ministru” de Externe) și Kamala Harris, vine rândul „ministrului Apărării, Lloyd Austin să își încerce norocul, după toate aparențele cu Slovacia. Care ar urma să trimită rachete S-300. Fapt care nu ne scapă de belele, dat fiind că, dacă slovacii riscă și Putin îi lovește, suntem obligați de articolul 5 să îi atacăm „din solidaritate” pe ruși. Cel puțin asta ni s-a reamintit subtil la vizita Kamalei la Cotroceni.
Washington Post, citat de ziarul Bursa, scrie despre:
„vizita pe care secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, o va efectua săptămâna viitoare, la Bruxelles și în Slovacia, stat care, împreună cu Polonia și România, și-a arătat disponibilitatea de a transfera ajutor militar vecinului său aflat în conflict. Slovacia deține sistemul de rachete sol-aer S-300, care este folosit pentru a doborî avioanele inamice și care este familiar pentru ucraineni.”
Ce mai deducem de aici? Că imperiul falit american vrea să scape ieftin cu pârliții din Est, punându-i să își dea între ei un sistem de rachete vechi, de concepție sovietică. Pe care, eventual să și-l actualizeze cu ceva gen Patriot, produs de Raytheon, după donația delicată către ucraineni. Cam la fel suna și tranzacția cu cele 28 de MiG-uri 29 din curtea polonezilor, tranzacție care a picat după ce polonezii și nemții s-au speriat de consecințe.
Sistemul de rachete S300 e deținut de Rusia, Ucraina, Belarus și alte țări din blocul sovietic. Dintre țările UE, nu îl mai au decât Slovacia, Bulgaria și Grecia. Dar acestea două nu par a fi luate în calcul pentru un front al războiului.
PS: Am uitat să scriu chiar partea pentru care mă apucasem de acest articol. 🙂 Anume, o întrebare cheie: dacă acum țările NATO se feresc să trimită armament Ucrainei, pentru a nu fi socotite state agresoare de către Rusia, nu comiteau un act de provocare când înarmau Ucraina înainte de februarie 2022? Pentru că dacă nu făceau nimic greșit când înzestrau militar vecina Rusiei, n-ar trebui să mai aibă ezitări nici acum.
Europa Liberă, citând New York Times, ne informează că din 2014 până în 2022, SUA au oferit Ucrainei 3 miliarde de dolari în „asistență de securitate”. Adică dotări militare. Dintre care, o treime doar în ultimul an. Atenție, acest flux al înarmării Ucrainei a survenit între două războaie cu Rusia, mai bine spus două invazii, respectiv cea pentru anexarea Crimeii din 2014 și cea de anul acesta.
Ultima tranșă, în valoare de 350 de milioane, aprobată de Biden pe 26 februarie 2022, n-a mai apucat să fie livrată decât în proporție de 70%, că a început războiul.
De asemenea, Uniunea Europeană a anunțat un pachet de 500 milioane de dolari pentru armata din Ucraina. Decizia e fără precedent, pentru că până acum UE își impusese să nu folosească bugetul comun pentru export de armament. Suplimentar, țările membre sunt chemate să facă propria contribuție. România e citată cu un ajutor de 12,2 milioane de euro în căști, muniție și „alte echipamente militare”.
Digi 24 avansează o cifră mai mică pentru cheltuiala americană cu înarmarea Ucrainei, de 2,5 miliarde de dolari. Dar faptul în sine e consemnat de presa oficială.
Victor Grigore
