Dacă răsfoiești presa ultimilor ani, dai periodic peste articole despre marele pericol reprezentat de bețișoarele pentru urechi. În reviste pentru femei, în tabloide, la „Sfatul medicului” sau „Ce se întâmplă, doctore?” de la PRO TV, pe site-urile despre creșterea copiilor…. Micul băț cu vată-n cap pare o armă de distrugere în masă. Un pericol major pentru timpan, echilibrul bacterian, floră, faună și mediu. Să vedem câteva, în treacăt:
Așadar, avem desene cu aparatul auditiv, citări din „Jurnalul de Pediatrie” american… pare treabă serioasă. Iar oamenii de știință sunt la post și fac ce au făcut dintotdeanua: avertizează, semnalează, previn….
Întrebarea e: unde au dispărut savanții ăștia grijulii de un an de zile, de când omenirea e forată în nas la 15 cm, cu un bețișor chiar mai lung? Într-o zonă mai invazivă, aproape de creier. Nu tu studii, nu tu semnale de alarmă pentru gospodine, mămici și ipohondri.
Faceți comparație cu această imaginge (Mediavisuals). Și recitiți procedura: „se introduce un bețigaș lung de 15 cm, pe nară, în cavitatea dintre nas și gură, timp de 15 secunde și se rotește de câteva ori”.
Dimpotrivă. De această dată, presa își dă silința în cealaltă direcție. BBC are un articol special pentru a infirma că bețișoarele folosite în teste ar fi periculoase. Unde suntem informați că trebuie o forță seroasă să spargi membrana creierului, nu e chiar așa simplu.
Și Reuters e la datorie, producând un articol de „verificare a adevărului”, prin care ne calmează că: Testele Covid nu vatămă membrana hemato-encefalică și nu produc hemoragii craniene.
Și chiar dacă se întâmplă nenorocirea, presa are grijă cum raportează pocinogul: „O femeie cu un defect al cutiei craniene a avut scurgeri ale fluidului cerebrospinal, după o testare Covid 19”.
Ați înțeles? Testul e bun, bățul a fost drept și moale la capăt. Ea a avut craniul defect. Avea o formă nemaiîntâlnită a capului, colțuri, sau ceva.
Stați liniștiți. Bețele de nas sunt bune. Dar cum rămâne cu onoarea bețelor de nas? Pe ele de ce nu le apără nimeni?