evadare.ro

Ca să găsească omicronul, testele PCR nu mai caută proteina cu care sunt injectați cetățenii de rangul întâi

„Iuțeală de mână și nebăgare de seamă…”

OMS a transmis un comunicat, în care anunță apariția variantei Omicron a virusului COVID, SARS-COV2. În acest comunicat, putem citi următoarele.

„Această variantă are un număr mare de mutații, unele îngrijorătoare. Dovezile preliminare sugerează un risc crescut de reinfectare cu această variantă, în comparație cu altele. Numărul de cazuri ale acestei variante par să crească în aproape toate provinciile din Africa de Sud.

Testele PCR SARS-CoV-2 continuă să detecteze această variantă. Mai multe laboratoare au indicat că pentru unul din testele PCR, folosite pe scară largă, una din cele 3 gene țintite nu e detectată ( (situație n.t.) numită abandon de genă S sau țintire eșuată a genei S) și prin urmare aceasta poate fi folosită ca indicator al variantei (omicron n.t.), în funcție de confirmarea secvențierii. Folosind această abordare, varianta a fost detectată în ritm mai mare, decât precedentele creșteri de infectare, sugerând că această variantă poate avea un avantaj de creștere.”

Pentru că limbajul Organizației Mondiale a Sănătății nu e cel mai ușor de parcurs, avem de la BBC, o grafică, în care ni se spune mai direct ce-am citit mai sus. Schema se intitulează „Cum găsim Omicronul în 4 pași simpli”.

Pasul 1: facem un test PCR:

 

Pasul 2: Testul caută 3 gene asociate unor părți ale virusului: Spike (S), nucleocapsidă sau zona internă (N2) și înveliș sau membrană externă (E).

A fost detectată gena S? Variante de răspuns: DA = improbabil să fie Omicron; NU = Ar putea fi Omicron.

Pasul 4:  Se face o analiză completă genetică, pentru a confirma testul.

Acest ultim pas se referă la faimoasa secvențiere în laborator și nu e parte din testul PCR. Uneori se face, uneori nu se face. E un fel de bonus, care nu intră în pachet când cumperi un test PCR. Când se anunță la televizor numărul de „cazuri” zilnice nu așteaptă nimeni eventuala analiză de laborator de la punctul 4, ca să numere pozitivi și negativi.

În acest articol, vom presupune că virusul Covid există, la fel și varianta. Ba chiar și că testele PCR funcționează și găsesc presupusul virus. Nu voi folosi decât surse oficiale.

ce părți are virusul

Virusul, așa cum e descris de sursele oficiale, e un organism complex. O fi el „la limita dintre viu și neviu”, dar e complex. Pe site-ul parlamentului Marii Britanii am găsit această descriere pusă la dispoziția publicului larg pentru buna informare:

„Virusul SARS-CoV-2 constă dintr-un singur șir de material genetic (ARN), înconjurat de o membrană acoperită cu 4 proteine structurale. Genomul viral ARN) e unul din cele mai mari genomuri ARN și conține instrucțiuni pentru a produce:

  • 4 proteine structurale
  • cel puțin 16 proteine non-structurale (NSP), asociate cu o gamă de funcții, inclusiv cu producerea de copii ale componentelor virale (proteine și ARN)
  • 6 sau 7 alte proteine accesorii.

Dr. biolog Mihaela Lazăr, de la Institutul Cantacuzino, ne explică și mai în detaliu, pe pagina Ministerului Apărării. (Nu e clar de ce a fost militarizat institutul.)

„Virionii corona au formă sferică şi cel mai mare genom dintre toate virusurile cu genom ARN (120-160nm în diametru), unitar, nu segmentat așa cum este al virusurilor gripale. (Probabil de-asta se opresc în țesătura măștii, de dolofani ce sunt. n. m.)

Virionul corona este format din:

  • nucleocapsida cu simetrie helicală alcătuită din ARN și
  • proteina N,
  • acoperită de un înveliș (peplos) în care sunt inclavate glicoproteinele virale.”

Aflăm și care sunt cele 4 proteine structurale majore:

  • glicoproteina S (care dă aspectul de coroană și permite virusului să pătrundă în celulele gazdă prin utilizarea enzimei 2 de conversie a angiotensinei, ACE2, ca repector de intrare)
  • proteina E (de înveliș) (engl. envelope)
  • proteina M de membrană
  • proteina N a nucleocapsidei.

Tot de aici aflăm și că mutațiile genetice (care fac să apară variantele) sunt erori de transcriere a polimerazei ARN.

Ce caută testele PCR?

Există 3 modalități de testarea infecției Covid-19:

  • metoda cultivării (destul de ignorată)
  • testele rapide antigen – anticorpi
  • testele PCR

La rândul lor, testele PCR sunt de două feluri:

  • testele RT-PCR Pancoronavirus (mai rar)
  • testele rRT-PCR  (folosite pe scară largă)

Dintr-un studiu publicat pe site-ul Institutului de Sănătate Publică (agenție guvernamentală a SUA) aflăm detalii.

Primul fel de test PCR e folosit mai rar pentru că durează 24 de ore și găsește orice fel de coronavirus. În caz de rezultat pozitiv, trebuie revenit cu o secvențiere. Autorii recomandă coroborarea celor două tipuri de teste.

Al doilea e cel care ne interesează pentru că acesta ar fi, teoretic, proiectat să detecteze SARS-Cov-2. Face asta folosind niște substanțe numite primere. (Un fel de „amorse”, de care se lipește suspectul. Gândiți-vă la ele ca la portretul robot, după care identifici infractorul. Dacă portretul robot e fantezist, șansa să găsești pe cine nu trebuie, crește. Dar să nu intrăm în discuția despre cum se produc pe cale sintetică aceste „primere”, ce model au avut ele la primul Covid semnalat… că s-ar putea să înnebunim.)

Testele rRT-PCR țintesc genele tipice ale proteinelor N și E. Acestea sunt amplificate în procesul polimerazei în lanț.

unde e informația virusului

Aici trebuie să mai introducem câteva noțiuni, ceva mai complicate. Informația genetică – fie că e vorba de ADN sau ARN – există sub forma acidului nucleic, care e compus din nucleotide. Succesiuni de câte 3 nucleotide (echivalentul literelor) sunt grupate pentru a forma un codon (echivalentul cuvintelor) și în final întreaga „propoziție” – care e codul genetic specific.

O secvență coerentă din această „propoziție” este considerată un „cadru de citire” (ORF). Două treimi din genom sunt ocupate de cadrul de citire (ORF1ab), iar treimea rămasă e ocupată de codificarea proteinelor structurale și accesorii.

Deci când se face un test rRT-PCR, teoretic, proteinele țintite sunt coroborate cu acele cadre de citire (ORF) și cu enzima folosită pentru a cataliza secvența ARN după un model (RdRP). Practic această enzimă face faimoasa multiplicare în progresie geometrică la fiecare ciclu al testului. (Kerry Mullins a ajuns să inventeze testul pornind de la o enzimă dintr-un gheizer din Canada.)

fiecare țară caută ce vrea

Dar să revenim la studiul citat mai sus. O informație foarte interesantă, pe care o menționează, e că testele rRT-PCR diferă de la țară la țară. Adică fiecare țară caută altceva, după altă metodă. De exemplu:

  • În China (ORF1 ab, N),
  • în Germania (RdRP, E, N),
  • în Hong Kong (OLRF1b-nsp14, N),
  • în Japonia se folosesc teste Pancoronavirus, ținte multiple și e țintită proteina S
  • în Tailanda (N),
  • în Statele Unite (trei ținte din N)
  • în Franța (două ținte din RdRP).

„Aceste țări și-au publicat protocoalele de diagnostic molecular și secvențierea pentru primere pe site-ul OMS” – ni se mai spune în studiu. Cel puțin asta era situația pe la începutul pandemiei, în mai 2020.

Autorii cercetării subliniază și importanța numărului de cicluri de multiplicare. Probabilitatea de a fi bolnav se presupune că e mai mare dacă ledul aparatului se aprinde după mai puține cicluri de multiplicare. N-o să vă vină să credeți, dar nici măcar numărul de cicluri nu poate fi estimat cu precizie absolută, „nefiind neobișnuită o eroare de 1-2 cicluri” când se afișează numărul (Ct). Inutil să mai amintim că numărul respectiv nu e făcut public și poate fi schimbat prin protocoale de la țară la țară sau de la un moment la altul.

Merită totuși să mai amintim afirmația doctorului Fauci, făcută râzând, că la 37 de cicluri (Ct) n-ai ce să mai găsești decât „nucleotide moarte”. (la minutul 4)

Un alt studiu foarte laudativ, realizat chiar de o firmă care produce kituri de teste PCR, a comparat 7 kituri de la producători diferiți. A conchis că sunt excelente toate, cu o rată de succes de 95%. Nimic surprinzător. Însă același studiu ne spune că primerele pot fi calibrate și pentru proteina E după un betacoronavirus de la liliac. Testul ajunge astfel să găsească nediferențiat SARS-CoV-1 și SARS-CoV-2.

Să amintim că, potrivit versiunii oficiale, SARS-COV-2 e „mai rudă” cu virusul de liliac și pangolin, decât cu SARS-COV-1. Și că, procentual acele diferențe nu sunt mari. Dar țineți cont că genomul uman are 99% conținut comun cu cimpanzeul și 80% cu vaca. Ba chiar un sfert comun cu strugurii și orezul… 

(grafic Wikipedia)

lipsa e considerată dovadă

Absența unei secvențe specifice proteinei Spike, în cadrul testelor PCR, a mai fost propusă și pentru identificarea altor variante. De pildă, acest studiu din aprilie 2021, publicat în JAMA, propunea această trăsătură ca distinctă pentru tulpina Alpha (B.1.1.7).

„Ștergerea aminoacizilor 69 și 70 din proteina spike (S) a genomului SARS-CoV-2 B.1.1.7, uneori atribuită mutației N501Y, poate produce SGTF (nedetectarea genei țintite S) pentru unele modele de testare RT-PCR.”

Cercetătorii conchideau că semnalarea acelei carențe era un indicator serios că e vorba de o nouă tulpină (Alpha) în Canada la acea dată.

În acest articol de dată mai recentă, o formulare aproape identică e folosită pentru a justifica „găsirea” tulpinei Omicron (B.1.1.529).

Iată cum arată, în ghidul oficial de prins Omicronul, produs de Centrul European pentru Controlul Bolilor. La pagina 2:

„Varianta Omicron (B.1.1.529) e caracterizată de 30 de schimbări la nivelul aminoacizilor – 3 mici ștergeri și o mică inserție în proteina spike, față de virusul original.”

Iar la pagina 5, aproape aceeași indicație ca atunci când a fost vorba de tulpina Alpha. (Cu referire la unul din testele PCR foarte folosite – TaqPath.)

„Prezența ștergerii (aminoacizilor n.t.) 69-70 înseamă că SGTF (lipsa detecției genei țintă S) (…) poate fi folosită ca modalitate de detectare pentru Omicron.”

Ni se mai spune și că: testele rapide antigen „n-ar trebui să fie afectate, bazându-se pe analiza mutațiilor din nucleocapsidă (gena N) a virusului Omicron, dar verificarea e în curs.”

 

 

Omicronul nedetectabil

De parcă nu era destul că a apărut un virus care, până azi, nu omorâse pe nimeni nicăieri în lume, The Guardian ne dă și altă veste. A apărut și „Omicronul invizibil”. (Nu știu cum s-ar putea traduce altfel formula care e aceeași ca la avioanele nedetectabile prin radar – „stealth”.)

Ziarul ne spune că există doi omicroni! BA1 și BA2. (Pare că le inventează din mers!)

„Circa jumătate din aparatele PCR din Marea Britanie caută 3 gene ale virusului, dar Omicron (și varianta Alpha înaintea lui) dă rezultat pozitiv doar la două din ele. Aceasta deoarece Omicron, ca Alpha, are o schimbare genetică, numită ștergere în proteina S sau spike. Eroarea înseamnă că testele PCR, care afișează așa numita SGTF (eroare de țintire a genei S) sunt foarte sugestive pentru o infecție cu Omicron.

Neoficial, unii cercetători numesc noua variantă Omicronul invizibil, pentru că îi lipsește ștergere, care permite testelor PCR să îl detecteze.”

Victor Grigore

evadare.ro
December 13th, 2021
Mai multe despre: Stiinta si tehnica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact