Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Dupa ce l-a incondeiat intr-un pamflet pe Valentin Stan, “omul cu laptopul”, Andrei Plesu mai dovedeste inca o data ca are calitati de fin psiholog, descriindu-l cu exactitate pe Dan Puric, intr-un interviu in ziarul Adevarul. Desi marturiseste ca il indrageste ca actor, filosoful constata ca Puric:
A facut un sindrom de guru. Parerea mea sincera este ca el nu este pregatit pentru acest rol, din doua motive. Unu: se simte indecent de bine in el, iar asta se vede din mica pompa profetica a discursului. Doi: n-are cultura suficienta, iar asta se vede din modul cum da citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbraca. Regula e sa nu citezi mai mult decat citesti.
Nici discursul patriotic al lui Dan Puric nu il impresioneaza pe Plesu, care regreta ca un personaj atat de inteligent ca Dan Puric ajunge sa se situeze in acest fel in aceeasi tabara cu Becali:
Domnul Puric a adoptat o strategie pedagogica riscanta. Cand vrei sa educi pe cineva, nu incepi prin a-l flata. Daca vrei ca cineva sa invete ceva, nu-i spui mereu ca n-are nimic de invatat. Or, domnul Puric incurajeaza un soi de legendarizare arbitrara a natiunii, din care rezulta ca ea frizeaza desavarsirea. Atunci la ce bun s-o mai dascalesti? Suntem unici, persecutati de tot mapamondul, singurii crestini adevarati, speranta lumii, gloria speciei! Asta e gandire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui sa faca posibile asemenea analogii.
Desi conferintele de la Ateneu si cele doua carti semnate Dan Puric au starnit un mic fenomen de masa, Andrei Plesu e convins ca Puric nu va putea evolua mai departe: “O sa mai publice o carte. Prea multe nu o sa mai publice, pentru ca se misca intr-un registru de idei destul de previzibil.” Privind transformarea publica a actorului care i-a dat viata fara cuvinte lui Don Quijote, in rolul de profet national, filosoful de la Tescani spune ca resimte pur si simplu o mare parere de rau, mai cu seama pentru pierderea umorului si a spiritului relativizant.
Constient sau nu, domnul Puric il imita, ca impostatie, ca formulistica, pe Petre Tutea, care insa era originalul, nu era o copie. Dar Petre Tutea era un om foarte cultivat si de un umor extraordinar. Ce e uimitor la Puric este ca in actorie e plin de haz, iar in „omiletica” lui e sumbru.
Victor Grigore
