Aducerea luminii de Poliție ne caricaturizează credința

Aducerea luminii de la Ierusalim a fost, de câțiva ani, o inovație inutila, fără nicio treabă cu ortodoxia. De parcă lumina aprinsă cu chibritul (sau bricheta) la lumânare, de orice popă de țară (sau de oraș) în parohia lui n-ar fi fost suficientă. De parcă lumina, luată de la biserică, pe timpul lui Ceaușescu sau pe timpul lui Ștefan cel Mare, nu era „valabilă”. Pentru că nu era adusă cu avionul de la Ierusalim!

De unde a apărut născocirea asta fariseică și ce rost are spectacolul, care încântă prompteristele!? Logistic e o cheltuială inutilă, dogmatic, o inepție. Cum adică, dacă sunt ortodocși în Australia, care sărbătoresc Paștele cu câteva ore înainte, de unde-și aduc lumină!? O folosesc pe cea de la Ierusalim de anul trecut, sau așteaptă să prindă fusul orar și culoarul de zbor!? Pare o deviere neo-protestantă, un cult pseudo-creștin al Ierusalimului pămânatesc, în locul Ierusalimului ceresc.

Sincer, am și dubii personale legate de „miracolul” aprinderii flăcării în Biserica Sfântului Mormânt. S-a făcut un experiment pe temă. Poate e miracol, poate nu e. Am văzut în filmări de atmosferă de încrâncenare, ambiție și luptă corp la corp e în acea biserică la miezul nopții, unde se înfruntă credincioși extatici și turiști curioși. Nu pare locul propice minunilor, dar ce știu eu!? Să zicem că e miracol. Nu în funcție de el stă sau cade ortodoxia, cum nu stă credința catolicilor în giulgiul de la Torino sau în arătările de la Fatima.

o ofertă, care ne insultă

Statul militarizat ne face un hatâr insultător. Milițienii ne vor aduce lumina „de la Răsărit”, ca stramoșii lor comuniști, care nu reușiseră totuși să ne închidă bisericile. Nu, mulțumesc!

Și ne mai fac o concesie, ne lasă să ieșim din arestul la domiciliu, să ne luăm bucăți de pâine, stropite cu aghiasmă, din biserica goală. Nu, mulțumesc!

Pentru că ei așa au înțeles, că sunt în țară niște „fanatici religioși”, care vor „să ia chestii de la biserică”. Bine că nu ne dau și bucăți de moaște, că tot ne numesc „pupători de moaște”! Ce mai urmează să ne dea miliția și statul european? Mătănii, cruciulițe să agățăm la retrovizoare, fotografii cu Arsenie Boca!?

Aceasta oferta e insultătoare! Ortodoxia nu e o colectie de supersiții. Nu e despre „luat lucruri” aprinse sau de mâncat de la biserică, fie ele și sfințite. Că nu-i firmă de catering, care poate deservi și prin intermediul curierilor Glovo, eventual. Sau al organelor statului. Asta cred unii de nivelul lui Caramitru cel Mic, care probabil se strică de râs auzind cu ce au fost „mulțumiti„ „creștinopații”.

Slujba e despre mesajul profund al Evangheliei, despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu și Învierea din morți. Nu despre obiecte colaterale ale ritualului, care își au și ele rostul, dar în ACEL context. Nu e despre amulete și „incantații” magice, aducătoare de noroc. E miracol, da! Dar, culmea, dacă extragi doar „miraculosul” din trăirea aceea, o schimonosești și îi pierzi esența. Așa cum opera nu e despre cine țipă mai tare, scuzați comparația trivială.

Daca or să repete „exercitiul” și de Crăciun, probabil ne vor bate la ușă milițieni în costum de Moș Crăciun, să ne aducă o felie de cozonac sau ceva! Iar de Bobotează, or să ne aducă sticluțe cu apă. Ce rușine! Ce injosire a credinței noastre și a simțului pentru sacru!

Daca nu se poate și nu se poate slujba de Înviere la biserică, am făcut propunerea să încercăm să ne bucurăm de acasă de ea, poate împreună cu toți vecinii. Dacă nici asta nu se poate sau e deplasat și dă loc la bășcălii, atunci rămân „creștin de apartament” (cum a zis Sorin Dumitrescu), cât ține carantina. Vă invit sa ascultăm slujbele online, Deniile și Învierea. Eu unul, cred că mă voi lipsi de aceste „favoruri” ale statului ateu, o să-mi aprind singur lumânarea. (Ca doar n-o fi ultima.) Dacă slujba „functionează” de la distanță, trebuie să funcționeze și flacăra, zic.

E doar opțiunea mea, nu vreau să smintesc pe nimeni, nici nu acuz clericii de vreun compromis. Nu cred că greșiți dacă mergeți și luați paștile sau lumina, după programul „îngăduit” de autorități. Pe mine mă scandalizează oferta.