Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Nu, n-o să ajungă mașinile să aibă prețuri negative. Ca în acel contract („la dată viitoare) de pomină, de minus 40 de dolari barilul. Dar momentan industria se confruntă cu aceeași problemă. 2.000 de autoturisme Nissan au plutit o săptămână într-un vapor pe coasta Floridei. Din același motiv pentru care cineva plătea pe altcineva, ca să îl scape de petrol: nu mai era loc unde să le pună.
Limuzinele erau noi nouțe: SUV-uri Infinity, Nissan Armada și Rogue. Dar portul american era deja plin cu hectare întregi de mașini de import, descărcate, pe care nu le prelua nimeni.
Zilele trecute s-a anunțat falimentul uneia din cele mai mari firme de închirieri auto: Hertz, care avea 38.000 de angajați. Uber s-a putut folosi de modelul său prădător de capitalism, punând povara perioadei de inactivitate în seama „angajaților” săi. Care au constatat că nu beneficiezi de compensații și ajutor, în calitate de „liber profesionist”. Dar și așa, tot a anunțat că își restrânge unele operațiuni de livrări.
Iar România e dependentă în proporție de 10% de industria auto europeană. Nu doar prin Dacia și Ford, dar și prin producția de subansamble pentru alți fabricanți. Pe de o parte, automobilul oferă mai multă autonomie și e o variantă mai flexibilă pentru vacanțe – spre deosebire de avion, vas de croazieră, autocar. Ceea ce îl face mai adecvat unei panici epidemiologice. Pe de alta, e greu de anticipat cum ar putea rămâne industria auto neafectată de creșterea șomajului și a incertitudinii.
Victor Grigore
