Zborurile low-cost, unul din darurile capitalismului

Într-o atmosferă publică în care, dacă nu afli știrile de a doua zi de la Mircea Badea, muți la concurență, doar pentru a-l auzi pe Radu Banciu cum spune că „toți oamenii de afaceri sunt niște escroci”, e o mică bravură să îți asumi public rolul de apărător al capitalismului. Formula li s-o potrivi fraților Păunescu, „escrocii” care îi plătesc leafa lui Radu Banciu, poate știe el mai multe detalii și se supără într-o seară și ne spune. Dar mai există și altfel de întreprinzători, care n-au credite de la Bancorex și contracte cu Vama, cei care inovează și care, fie că își propun asta sau nu, ne fac viața mai ușoară. De altfel, în absența statului, niciun agent, care nu are ceva de oferit clientelei, nu poate exista.

Cristian Ghinea m-a scutit să mai scriu un articol, pentru că a făcut în Dilema veche o pledoarie admirabilă pentru capitalism, pornind de la un fapt de viață foarte concret: democratizarea călătoriilor în Europa de către companiile low-cost. Era un domeniu controlat cu autoritate de companii gigant, iar în Est, chiar de companii de stat, considerate strategice. La fel de strategice cum sunt astăzi căile ferate, cele cu bilete mai scumpe, pe distanțe incomparabil mai mici. Și totuși companiile low-cost au produs o adevărată revoluție cu toate că sunt constant surghiunite la ore imposibile, iar mai nou sunt gonite și de pe aeroportul cel mai apropiat de București, singurul la care puteai ajunge cu transportul în comun, fără să fii jupuit de taximetriști, care îți cer mai mult decât pentru un zbor la Milano. (Taximetriștii sunt privați, dar funcționează pe o piață închisă, reglementată la sânge de stat.)

„Mă uit la feţele oamenilor cînd zbor cu Tarom şi cînd zbor cu Blue Air sau cu Wizz Air (…). La Tarom – bilete foarte scumpe, avioane jumătate goale şi lume bună (oficiali, afacerişti). La celelalte – bilete ieftine, avioane pline, lume necăjită, muncitori spre Italia şi Spania mai ales. Într-o lume normală, cei care zboară cu Tarom ar trebui să-i subvenţioneze pe cei care zboară cu Blue Air, nu? Ei bine, e invers: amărîţii consumatori de low cost subvenţionează din impozitele lor compania falimentară Tarom, ca să zboare fundurile oficialilor şi afaceriştilor.”

Foarte bun și exemplul monopolului menținut de Moldova Air, în „țara cea mai săracă a Europei, cu cele mai scumpe bilete de avion”.

Un mic amendament, inițiativa de pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu (probabil prin Ludovic Orban) de a goni zborurile low-cost de pe Băneasa, a fost dusă la înfăptuire de Anca Boagiu, motiv pentru care o voi bănui de corupție la orice contract va semna de acum înainte.

Excelentă și remarca lui Cristian Ghinea referitoare la tinerii conservatori / liberali de la noi, cuprinși de moda cool a anti-europenismului:

„O scurtă paranteză pentru pro-capitaliştii care tind să fie anti-UE pentru că aşa au auzit ei de la republicanii din SUA, că UE e o chestie socialistă. Fraţii mei pro-capitalişti, sînteţi într-o eroare istorică. Poate că UE este mai puţin pro-piaţă decît America, dar UE este cea care împinge capitalismul înainte în Europa, împotriva tendinţelor feudal-protecţioniste ale guvernelor şi ale publicurilor naţionale; vă pot da nenumărate exemple – sau credeţi că e o coincidenţă istorică că ne-au invadat low cost-urile fix cînd ne-am integrat în piaţa comună a UE?”