Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Comentariile lui Traian Băsescu la raportul european pe Justiție mi s-au părut decente, în granițele normalității. Ar fi fost o reacție de om normal să spui „astea sunt disfuncțiile, hai să vedem ce putem face, sau iată ce avem de gând să facem”. Normalitatea e, ca de obicei, banală. Cum au reacționat membrii USL și organele lor de presă a fost adevărata ciudățenie: de la suspiciuni că mai marii Europei sunt manipulați de Monica Macovei, la zbârliri naționaliste.
Până și cei pe care îi credeam foarte decenți, gen Renate Weber, europarlamentarul PNL, au sărit în apărarea hoților, indicând tot felul de vicii procedurale. Revoluționarul marxist Costi Rogozanu, care acum câteva luni spunea că suntem un popor letargic și făcea apologia revoltei maselor, se îngrijora acum de posibilitatea abuzului de drept: „ce faci dacă ajungi într-o funcție și imediat ți se face dosar pentru corupție!?” Iar acestea sunt voci, care mai încearcă să păstreze cât de cât aparențele. Crin Antonescu și purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, au luat direct în coarne Comisia Europeană pentru criticile aduse.
Situația mi-a stârnit o curiozitate. Nu prea mai văd pe internet susținători decenți ai USL. Văd postaci, văd radicali de stânga, ultrași ecologiști (din ce în ce mai tăcuți), nostalgici comuniști, naționaliști de nuanță xenofobă. Dar știu sigur că trebuie să existe (și ei ar trebui să fie majoritatea) simpatizanții moderați, care vor social-democrație, dar în cadrul Uniunii Europene. Cei care îi reproșau lui Băsescu că nu respectă la virgulă Constituția sau nu știu ce spirit al ei, puriștii și pedanții normelor de tot felul. Cei cu înclinații de stânga, dar care nu cer chiar linșaje publice și confiscări de averi fără judecată. Aceia unde au dispărut? Ei ce părere au, înghit pe nemestecate ideea că Europa ar cam trebui să ne lase în pace, că nu suntem colonia ei? Că Adrian Năstase, Vântu și, să sperăm, în curând, Dan Voiculescu sunt deținuți politici ai unui regim de persecuție?
Victor Ponta vorbea cu puțin timp în urmă despre modelul lui Tony Blair. În fine, discutabil model, pasibil de o condamnare pentru crime împotriva umanității și alta pentru corupție. Dar un „model de social-democrație modernă”. Are, prin urmare, public un asemenea partid al lui Victor Ponta sau e pierdere de vreme? Și atunci strategia de atac a lui Crin Antonescu e mai practică. Serios, aș fi curios cum apreciază problematica Justiției și corupției niște susținători moderați ai USL, capabili să nu vânture fără discernământ lucruri spuse la Antena 3.
Victor Grigore
