Viktor Orban dezbină naționaliștii români

După ce că suntem puțini, mai avem și o nouă temă de dezbinare: cine e pro și contra Viktor Orban, că politicienii interni nu mai stârnesc pasiuni. Avem două „școli de gândire”, cu argumentele lor. Unii spun că Orban trebuie să ne fie aliat pentru că avem probleme mai mari, pe care el le vede bine, ba chiar că orice deschidere a fricțiunilor cu maghiarii e o diversiune securistă, veche din martie 90. Ceilalți, că Orban e un dușman al României, unii punându-l într-o teorie mai amplă alături de Putin, care a deschis cutia Pandorei pentru revizuirea granițelor post-Trianon. Ambele tabere aduc argumente valide și, din păcate, situația noastră e mai lipsită de variante, după cum relevă și evenimentele zilei.

Într-adevăr, tema demografiei e cea mai importantă a momentului și Viktor Orban e un campion al luptei contra migrației pe continent. La scara istoriei, contează mult mai mult că putem dispărea ca națiune, absorbiți de uriașul val din afara Europei. Indiferent de unde le vin strămoșii și că au îngrozit continentul la sosire, ungurii au devenit fără discuție parte a civilizației europene și au o conștiință ridicată a acestei moșteniri, ceva similar cu cei convertiți la o nouă credință. Nici peste două mii de ani nu se poate spera că noul val migrator va suferi o transformare similară, că musulmanii se vor converti la creștinism, că arabii, indienii, afganii și africanii se vor amesteca în așa fel încât să rezulte europeni și țările care-i primesc să continue să mai existe altfel decât cu numele.

Orban are marele merit că discută deschis despre această problemă și nu doar discută, dar își și apără țara de fenomen întârziindu-l. Există o generație veche de naționaliști români, pentru care această temă e complet inexistentă, în ciuda evidenței de care te ciocnești deja pe stradă și a realităților izbitoare din țări mai avansate. În fața ei, încă defilăm cu steaguri cântând „Tu, Ardeal!” și „Noi suntem români”.Tema e total ignorată de AUR, ajuns deja al doilea partid al țării în sondaje. E ignorată și de cei care vor să-l concureze, ca Mihai Târnoveanu, care măcar are scuza că reprezintă o asociație a românilor din Covasna, ceea ce ar justifica axarea pe o temă stringentă pe plan local.

Viktor Orban e și un critic al altor politici sinucigașe ale Uniunii Europene, în cadrul căreia – remarcă cei care pledează pentru apropierea de el – ne-a ferit de belele mai mari, pentru că s-a opus federalismului și ideologiei curcubeului, alături de Polonia. Da, politicienii noștri trădători sunt deja de acord să renunțe în numele României la dreptul de veto în UE, acceptă cotele de migranți, sacrificarea economiei românești pentru participarea la războiul sancțiunilor și ar fi mers încă mai departe cu slugărnicia, dacă nu era grupul de la Vișegrad să pună o frână.

Problema e că Orban chiar nu e un prieten al României și are un program iredentist, nu doar naționalist. Nu putem uita că îi arăta unui omolog polonez harta cu Ungaria Mare, care include Transilvania, atârnată la el în birou și se amuzau amândoi. Căci și Polonia are propriile ei vise revizioniste, chiar dacă momentan parteneriatul lor e despărțit de felul cum văd războiul din Ucraina.

Chiar azi, Orban ne-a mai aruncat în față încă o umilință. A început prin a râde de lista cu lucruri despre care MAE Român l-a rugat să nu vorbească (ocazie cu care aflăm explicit politica anti-națională a statului nostru). Între ele, era să nu vorbească despre migrație – deci fenomenul e recunoscut de autoritățile „noastre”, dar asimilat politicii de stat, despre care nu se poate vorbi public. Dacă remarca s-ar fi oprit aici, am fi putut zice: iată, e un prieten al românilor, adversar al politrucilor și bine face că le ironizează „corectitudinea politică”. Dar nu s-a oprit aici și a zis, citez:

„Se scrie aici să nu vorbim despre unități teritorial administrative inexistente din România. Cred că se gândesc la Ardeal și Ținutul Secuiesc. Dar eu n-am declarat niciodată că ele ar fi unități teritoriale românești.”

Ce poți să spui, inteligentă glumă, pentru o masă la care, în stânga lui era Laszlo Tokeș, dar nu declarația unui bun aliat, care visează să-ți mutileze teritoriul. E deștept Orban și e bine să fii alături de oameni deștepți, nu cu cretini ca Iohannis, dar deștept e și George Soroș, deștept e și Bill Gates… problema e dacă deșteptăciunea lor te poate ajuta și pe tine sau îi ajută doar pe ei.

De altfel, Viktor Orban vine de fiecare dată în România ca într-un teritoriu fără stat național propriu, într-o regiune asupra căreia își arogă drepturi de facto. El are scurte întâlniri de formă cu politicienii „noștri”, la fel de străini ca și el, uneori. Dar nu se adresează românilor, nu propune un parteneriat, o colaborare nici cu statul, nici cu națiunea română.

Din scurtele secvențe de azi, am văzut că discursul lui de la Băile Tușnad nici măcar nu avea o traducere în limba română. Deci un român simpatizant al lui Orban, care ar fi venit să asiste, nici n-ar fi înțeles ceva. Jandarmeria a sărit calul instituind chiar o blocadă la un kilometru de sala de conferință, de unde au fost excluși pe criteriu etnic toți românii. Încă un detaliu al unei politici anti-naționale consecvente.

Orban vine în România exclusiv pentru alegătorii săi, cărora le-a dat cetățenie, și cu mesaje pentru votanții din Ungaria. Că spune lucruri interesante, cum ar trebui să existe și politicieni români capabili să o facă și curajoși să aibă mintea deschisă pentru teme geopolitice – de acord. Dar acele mesaje nu sunt destinate câștigării solidarității românilor pentru acel război mai mare, de apărare a Europei.

Dimpotrivă, Orban a vorbit pe șleau despre „reunificarea națiunii” – în care se laudă că a crescut de 10 ori investițiile din 2010. Vedem și noi, din achizițiile de teren, din campionatul de fotbal, din piața radio-televiziunilor. Dar nu ne putem preface că reunificarea vizată de el nu presupune dezmembrarea teritorială pentru noi.

Desigur, e corect ce remarcă despre declinul Europei – pe care o compară cu un boxer bătrân, care își arată centurile, dar refuză să mai urce în ring. Și care e asediată de 7 miliarde de inși interesați de prosperitatea ei, dar neinteresați să-i păstreze cultura. A denunțat corect falsele valori ale Europei – genul, războiul și migrația; că UE își refuză moștenirea creștină. E un exemplu de luciditate să arăți că europenii și-au dublat prețul energiei față de concurenții lor și nu pot continua așa.

Pentru prima dată, Orban a trecut la un alt nivel și nu mai critică doar Europa, ci constată chiar declinul hegemonului. A vorbit despre ascensiunea Chinei, spunând că s-a mai întâmplat de 16 ori să se ridice un rival la primul loc și de 12 ori a fost război. Dar că războiul nu e inevitabil. Prietenia cu Putin îi dă aripi să se avânte și în considerații despre politica mare, după cum prietenia cu Trump i-a dat ghes să se răstească la liderii de la Bruxelles. Și-a regăsit bărbăția, pe care o pierduse în pandemie, când a fost aliniat politicilor globaliste de control.

Despre noi, a remarcat ironic că suntem la al 20-lea premier de când e el în funcție. Din păcate, nu instabilitatea e marea noastră problemă. Ci că sunt niște pigmei cu teze plagiate, cărora le sunt inaccesibile temele contemporane și n-au capacitatea să dialogheze cu conducătorii altor state. Nici măcar cu cele mai mici, darămite cu cele mai mari. Mai mult, folosesc instituțiile statului să impună politica multiculturalistă și să apere inclusiv șovinismul maghiar. Ei nu joacă nici măcar în acea ligă „progresistă”, care îl atacă pe Orban, chiar dacă aberant făcându-l extremist. Culmea, se poartă slugarnic și față de aceia, dar și față de Orban, pe care l-au tratat ca pe un grof venit să-și viziteze moșia, de pe care au fost alungați cu jandarmii țăranii români, să nu-i tulbure băile de mulțime. În lumea normală, ai voie să protestezi măcar în fața unei săli unde se ține o reuniune politică și să spui că nu ești de acord – indiferent de motiv. Dar dacă ești român și vrei să asiști la conferința unui conducător maghiar în țara ta, nu ți se dă voie. Strașnică alianță!