Un lacheu la curtea regelui leu

Bogdan Olteanu, baiatul de pravalie al lui Patriciu si Hrebenciuc, a fost ales numarul 2 in Banca Nationala a Romaniei
Fizionomia tinereasca l-ar descrie pe Bogdan Olteanu ca pe o eterna tanara speranta, sau ca pe un fel de nepot care trebuie strecurat pe undeva, pe unde nu incurca, pana-si gaseste un rost in viata. (De obicei, genul asta de “nepoti” nu deprind in asemenea contexte decat arta de a se fofila si de a peria pe cine trebuie, incat nici nu-ti dai seama cand se transforma intr-un batranel de-o varsta cu tocaria din birouri, pe care ti-e si mila sa-l mai dai afara cand mai are cativa ani pana-n pensie.)

Dar a spune despre Bogdan Olteanu ca a imbatranit prematur e un eufemism. Din plamanii lui haraie suflul cavernos al activistilor de partid. Naivul care s-ar mai uita in gura unui asemenea “tanar” ar auzi picurand cu ecou, ca intr-o pestera, doar vorbele baloase ale marsaviilor de culise, rostite de unul pentru care Hrebenciuc e “prietenul meu, Viorel”. Din fata il vezi pe Bogdan Olteanu, dar il auzi pe Octav Cozmanca altoit cu Miky Spaga. Tinereasca nu e la Bogdan Olteanu decat smecheria, o trasatura genetica pe care o imparte cu mare parte din generatia lui Cristian Boureanu, Codrin Stefanescu si alti tineri de profesie.

Chiar asa, stie cineva ce profesie are Bogdan Olteanu? Ca e intrat in politica de pe bancile facultatii, mai ceva ca ilegalistii. Oficial are o diploma de la o facultate de drept, dar asa au foarte multe fotomodele si hostesse si nu le pune nimeni in fruntea Bancii Nationale. Pogea, daca n-o fi economist, cum te-ai fi asteptat de la un ministru al finantelor, macar i-a fost contabil lui Videanu, stie sa faca o balanta, sa scoata o firma pe profit zero, sa bage bonurile de benzina la cheltuieli, ma rog ce e nevoie. Da el cu economia de gard, dar macar intelege ce se discuta, n-o sa pronunte COdoi ca academiciana in chimie a lui Ceausescu.

Comparatia e deplasata, avand in vedere opacitatea la idealuri (bune sau rele) a lui Bogdan Olteanu, dar singurul exemplu de politruc perfect numit la conducerea unei banci nationale in istorie a fost Ernesto Che Guevara, absolventul de medicina care a si propus renuntarea la moneda in favoarea unei economii, mai suple, bazate pe troc. Numai ca Bogdan Olteanu nu e nici revolutionar, nici poet, nici nebun. El stie foarte bine de ce e acolo si pe cine trebuie sa asculte. Nebun e cine l-a pus acolo.

Cu el in board-ul BNR, predictia lui Dinu Patriciu privitoare la prabusirea monedei nationale devine “a self-fulfilling profecy”. In urma cu cativa ani, folosirea de informatii din interiorul Bursei le-au adus lui Patriciu si Voiculescu dosare privind manipularea pietei de capital. Acum Bursa nu mai da nici macar dintr-un picior a spasm, dar in mentinerea pe linia de plutire a leului, BNR a
pompat 4,5 miliarde de euro in doar noua luni. In asemenea operatiuni aveam a ne baza exclusiv pe buna credinta a lui Mugur Isarescu, pentru ca nu exista absolut nicio metoda de a opri pe cineva sa foloseasca informatiile privind interventia Bancii Nationale asupra cursului de schimb pentru a face bani si din fotoliul de acasa.

Nu-i vorba, in varful piramidei BNR (nicio aluzie la sortuletul lui Isarescu) s-au mai aflat si alti indivizi carora nu le-as fi lasat pe mana nici cheile de la uscatoria blocului. Vi-l mai amintiti pe Florin Georgescu, finantistul din Ferentari de pe vremea lui Vacaroiu? A condus finantele in timpul marilor tunuri de la Bancorex, a FPS-ului, cand si-au facut cheagul grosul celor din Top 300, iar sistemul nu l-a uitat si i-a asigurat o vilegiatura cu leafa nesimtita in fruntea BNR.

Ceea ce se intampla acum, prin alegerea de catre Parlament (!) a lui Bogdan Olteanu intr-o functie cheie a sistemului bancar, pentru care nu are nici macar formal pregatirea necesara vorbeste limpede nu doar de lacomia unor carnasiere mari, care au simtit ca in cusca leului ar fi rost de prada care a disparut din restul zonelor economiei, dar si de o inconstienta fara frau.

Cum ar spune Tudor Gheorghe: “Nu m-am temut de lupii maturi. Le tai un cal batran… si-i saturi.” Mi-e teama acum catelandri.