evadare.ro

Te poziționezi și câștigi. Dispariția dinozaurilor pitici

Puțin marketing politic: Tema vieții noastre

Pandemia este prilejul celei mai importante poziționări ideologice. Ori ești de partea libertății, ori a tehnocrației globaliste. Cale de mijloc nu există. Și nu va mai fi altă temă atât de importantă, ca polarizare, cât vom trăi noi. Indiferent că se vaccinează tot globul, că mâine sau anul viitor s-ar ridica toate restricțiile. Cine așteaptă să treacă și să nu fie nevoit să se decidă unde se așează – de-a dreapta sau de-a stânga – e naiv. Și cei realiști, care cred că vine mintenaș criza economică și n-o să ne mai ardă de gripă sau de politică, vor avea surpriza că neajunsurile bănești vor exacerba înfruntarea. Dar tema nu va dispărea. Va îmbrăca forme noi ale vechii dispute despre distribuția veniturilor, taxare, intervenționism sau piață liberă, individ sau colectivitate. Mai mult, ei i se vor subordona marile teme ideologice, deja deschise anterior. Respectiv: tema identitară – națiune, suveranitate, versus multiculturalism și granițe deschise.

Nu scapi de chestiunea identității oriunde ai fugi pe glob. Dimpotrivă: în bejenie se pune cel mai acut, pentru că acolo toți te întreabă: ce ești și de unde vii, ce credință ai? Drept dovadă că diaspora e prima, care începe să se polarizeze astfel: o treime din voturi, luate de naționaliști în Italia, un sfert per totalul emigrației. Dar tot un sfert și pentru USR, polul opus, internaționalist. (E de discutat dacă PNL, care acum avea un neamț și un ungur ca vectori principali, nu intră tot acolo sau are votul tradițional al dreptei moderate, pasat de la CDR, la PD.)

Tot temei globalismului i se vor subordona alte sub-teme ale identității sexuale și restul curcubeului. Un paradox doar aparent face ca suporterii libertății să intre în conflict cu suporterii libertinajului. Punctul ăsta trebuie explicat doar celor care nu s-au lămurit de natura intolerantă a ideologiei „toleranței”. Din aceeași clasă face parte și corectitudinea politică, altă temă, care o prelungește pe cea a libertății de exprimare. La ea se va adăuga tema migrației, tema familiei, a femeii, a educației copiilor. Fundamentală și difuză în toate, va fi alegerea între credință și secularizare. Pe scurt, fără să te definești pe aceste teme mari, ca partid ești o meduză transparentă. Devii irelevant și inactual.

Evoluția scorurilor

rezultate alegeriAșa au evoluat rezultatele electorale ale partidelor la ultimele trei runde semnificative: Alegerile parlamentare din 2016, Alegerile euro-parlamentare din 2019 și Alegerile parlamentare din 2020. Am exclus „constanta” UDMR și alte partide mici. Am ignorat scorul de la locale, care e mult influențat de prestigiul primarului.

Câteva remarci: Pentru președintele Iohannis e un fiasco. Cinci ani de zile să perorezi pe unica temă – PSD, ca un robot damblagit, și să nu-i urnești de pe primul loc, înseamnă că poporul ți-a întors spatele, la marele proiect despre nimic. Nu ca să ia în brațe PSD, nu ca să sancționeze demersul profund anti-democratic, de a chema la eliminarea unui partid ales democratic din viața politică. Ci doar așa, ca să-ți facă în ciudă, să sancționeze prostia găunoasă. Cum necum, și-a construit o majoritate, din două stele căzătoare.

Cea mai amuzantă dintre toate e posibilitatea ca rebelul AUR să fi adunat fix de la partidele boboc, europenești – PNL și mai ales USR. Pare prea de tot, pentru că USR și AUR par incompatibilitatea deplină. Dar măcar în diaspora lucrul s-a întâmplat sigur. Pentru că acolo PSD n-avea nimic de dat, fiind aproape de dispariție; ba chiar a câștigat un procent. Dacă privim mai atent, există un bazin popular, care se lipise și de partidele „de dreapta”. Bazinul ăla l-a adus și pe Vadim în turul 2 cândva, și Convenția la putere, l-a ținut și pe Băsescu două mandate, a format senzația de-o vară a lui Dan Diaconescu. Sunt foștii fani ai lui Florin Călinescu și alții tineri pe același profil. Contrar stereotipului, în #rezist nu erau doar corporatiști, ci și alții reprezentați de „înjurătura care ne unește” a lui Liiceanu. Clar, în scorul glorios al lui Rareș Bogdan era și parte din acel filon. (Pe care n-o să-l mai pupe, că oamenii ăia or fi ei simpli, dar nu-i păcălești de două ori la rând cu aceeași poantă.)

Dar majoritatea tăcută?

Dacă ar exista un Partid al Boicotului, ar câștiga toate alegerile din ultimele două decenii. Din păcate, cei 70% nu fac(em) un partid. Și e la fel de abuziv să le atribui o stare de spirit, ca a descrie diaspora cu un singur cuvânt. E drept, că absența delegitimează simbolic aleșii. Dacă ar fi după mine, aș stabili prin lege lungimea mandatului după prezența la vot: Dacă e sub 50%, mandatul să dureze 2 ani. Dacă e peste, să dureze 4 ani. Doar că nu eu fac regulile.

Și rămânem cu ideea importantă: Dacă ai 30% la o prezență de 30%, ai primit mandat de la doar 9% din populație. Partidul de pe 2 va da probabil premierul, deși e votat de 25%, adică are mandat direct de la doar 7,5% din țară. Inclusiv senzația rundei, partidul AUR, chiar la 10% (după redistribuiri), tot nu se cheamă că a convins mai mult de 3% din total. Asta dă și oportunități. Să-i spunem efect de pârghie: cu o parte mică din total, poți scoate un scor bun. Ceea ce mă duce la PSD și varianta în care ar fi putut avea nici mai mult nici mai puțin decât majoritate absolută. Adică să dea singur guvernul. Cum? Dacă se definea:

Contrafactuala cu PSD-ul conservator

Dacă PSD îmbrăca o haină naționalistă și anti-restricții, la ora asta făcea guvernul singur, fluierând.

  • S-au dus spre Rafila și Cercel – au pierdut toți nemulțumiții de închiderile de firme, de mască, de amenzi (milioane).
  • S-au dus spre Grupul de la Cluj – au pierdut tot poporul, care ține cu țăranii contra supermarketurilor.
  • S-au dus spre Grindeanu și Ciolacu, alți băieți moderniști (cât de cât) – au pierdut și trenul emoțional al închiderii bisericilor, nu poți să zici: hai cu ăștia, că măcar apără tradițiile.

Acuma, nu spun, trenul ăla era demult plecat din gară, dacă o fi fost vreodată acolo. Dar așa îi pictase presa ostilă, că ar fi dușmanii multinaționalelor și chipurile homofobi, habotnici și chestii. Maxim acum un an doi mai, hai, până la arestarea lui Dragnea, era timp de o asemenea poziționare. (Sinceră sau nesinceră, aici vorbim de joc politic, de mesaj.) După aia, a fugit puiul cu ața și nici nu mai au personaje credibile, care s-o joace.

Pe undeva, e mai bine că n-au știut măcar să se prefacă. Poate vom avea o mișcare conservatoare sinceră și nu doar de suprafață. Și fără tot bagajul de jeg adunat de acest partid în decenii.

Dinozaurii pitici

Grupusculul fugit pe ultima sută din PSD (după ce au rămas fără scaune), Liviu Pleșoianu, Șerban Nicolae… să tot fi luat un 1%. Din același motiv. Branduirea politică nu se face în ajun. E tema general valabilă a clasei politice actuale: nu-i că sunt compromiși, nu-i că nu știu să comunice, e că nu înțeleg temele profunde și dacă le înțeleg, n-au curaj să le formuleze fără echivoc. Toți vor să fie „omnibus”, să nu supere pe nimeni, să ciupească voturi și de colo și de colo, să zâmbească și să nu contrazică electoratul. Greșit.

Fugarii au ratat de ani de zile poziționarea pe marile teme ideologice. Iar pandemia, devenită tema deceniilor care vor veni, au fușerit-o și bălmăjit-o într-o temă veche, lâncezită: aia cu hoția. Asta au înțeles proștii deocamdată: că fură unii bani cu măștile, cu testele. O fi și aia, dar e complet marginală.

Tema lor a rămas critica DNA. Ceea ce, în sine, e justificată. Dacă ai avea un public sofisticat, apărarea libertăților civile și procedurilor de drept ar fi o mare temă în societate. Să lupți pentru constituție, stat de drept, ce nobil! Așa, pe ei cine să-i voteze!? Ăia care se tem pe bună dreptate să nu le bată mascații la ușă? Păi nu-s atâția hoți în țara asta, să faci partid doar pentru ei! Pe tema asta s-a stins și Tăriceanu.

Ceva mai viclean, Ponta începuse să muște din tortul nou. A bâzâit corect în multe momente pe tema restricțiilor. Pandemia îl putea crește, dacă era mereu contra, fără echivoc. Oricum e o panaramă, care se pretează la orice. Se putea arunca în cele mai năstrușnice teorii ale conspirației, ocazie cu care își spăla și trecutul pătat iremediabil: ar fi zis că a fost mânjit de oculta, cu care se bate cu pieptul gol. Aiurea, consumi orzul pe gâște să-l înveți pe derbedeul ăsta ceva!

Pe-alealalte nu le putea mima convingător. A defilat cu căsătoriile unisex, cu șapca de Mao, trăgea spre sexomarxiști, n-o mai putea coti spre tradiție. Nici naționalist nu mergea, că-l știa lumea de trădător. Așa că a pierdut cu micile lui ciupeli și vocalize.

La europarlamentare s-a curățat Tăriceanu. Tura asta, am scapat și de fostul tandem blatist Ponta – Băsescu. PMP, alt partid căzut la proba clarificării de doctrină. Foarte bine ca se curata scena de balast.

evadare.ro
December 8th, 2020
Mai multe despre: Politica

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.