“Suntem și împotriva socialismului și împotriva capitalismului!” – discursul unui tânăr reacționar american

Nick Fuentes e unul dintre cei mai promițători comentatori și lideri cu potențial de politicieni din Statele Unite la ora actuală. Canalul său de YouTube a fost șters complet din motive de corectitudine politică. Dar unele fragmente din intervențiile sale de pe D-Live și BitChute sunt republicate de fani.

Acesta face parte dintr-o aripă mai radicală a conservatorismului american, nemulțumită de capturarea Partidului Republican de facțiunile războinice Neocon și de ideologia strict materialistă și de neintervenție în societate a Libertarianismului.

O parte din acești „reacționari”, care nu se tem de subiecte tabu, s-au organizat într-un fel de gherilă de internet, intitulându-se „groypers”. Fiind blocați de presa centrală și de rețelele de socializare, groyperii au recurs la „trolling” organizat – comentarii online, care deturnează o discuție spre teme ce stârnesc controverse. Mai mult, ei au participat la conferințele publice ale unor pseudo-conservatori mainstream ca Ben Shapiro sau Charles Kirk, punând întrebări incomode, spre exemplu despre influența lobby-ului AIPAC în viața politică a SUA.

Într-un discurs plin de aplomb, Nick Fuentes a explicat una din diferențele esențiale între partidul riocerizat Republican și conservatorismul, de la care acesta s-a abătut. Pe scurt, el susține că duopolul politic american e integral subjugat de interesele corporațiilor multinaționale, favorizate de ambele abordări ale unei false alegeri stânga-dreapta.

Problemel cu care ne confruntăm, spune el, nu sunt problemele în sine: imigrația, cenzura pe internet. Sunt probleme generate de clasa capitalistă. Imigranții nu vin singuri, sunt aduși de politicieni, puși de corporații. Și chiar dacă toți din societate am fi conștienți de aceste probleme, nu ar conta, pentru că nu noi votanții luăm deciziile. „Noi nu suntem suverani asupra propriei țări.”

Votanții stângii sunt împotriva marilor capitaliști, dar după ce Obama aplică programe de asistență medicală socializată, acțiunile firmelor farmaceutice cresc exponențial. Agenda culturală a stângii e adoptată integral de marile bănci, de Wall Street.

Republicanii votează pentru „economia de piață”, pentru afaceri. Și trebuie să renunțăm la asta. Nu pentru că suntem împotriva proprietății private sau a competiției. Dar suntem împotriva marilor corporații, împotriva multinaționalelor și capitalului transnațional.

„Visul american” nu e reprezentat de Jeff Bezos (patronul Amazon), nu e despre cineva care ajunge obscen de bogat distrugând sistemul antreprenorial, care i-a permis să aibă succes, și nemaiplătind taxe după. Nu e despre capitaliști ca patronii Apple sau Facebook, destul de bogați să cumpere presa și să agite masele împotriva țării. Cât timp lobbyștii scriu legile și aleg politicienii, nu ne vom putea rezolva problemele interne.

„De aceea, dreapta americană nu poate fi decât populistă și naționalistă. Nu poate fi nimic altceva”. Cât timp va fi altceva, va exista în folosul inamicilor noștri, pentru aceste firme gigant și bănci.

„Mișcarea conservatoare” (aparatul de partid al republicanilor și susținătorii săi intelectuali) există doar pentru a se perpetua pe sine și pentru a-și servi finanțatorii. Ei sunt parte din aceeași clasă politică trans-națională și de stânga și de dreapta.

Disputa nu e între stânga și dreapta. Nu e între capitalism și socialism. E între ei și noi. La mijloc, suntem noi, poporul american – preponderent alb, preponderent creștin, cu valori conservatoare. La stânga și la dreapta sunt ei: elitele politice și financiare, globaliste, repartizate în cele două partide. Ei nu se consideră americani, trăiesc în orașe multiculturale, care nu seamănă cu America, viețile lor nu sunt ca ale noastre.

Dacă aveți simpatii de dreapta, probabil vi s-a spus o poveste, care sună cam așa: problema sunt socialiștii, stângiștii care au politici cretine. Și numai de am putea să votăm „un om de dreapta” (Trump, Bush, McCain), lucrurile s-ar rezolva. Dar povestea nu e despre această alternativă. E o poveste care implică rețele de influență socială, ONG-uri, reviste specializate, grupuri de interese, rețele academice – oameni care au alte vieți decât ale noastre, au alte experiențe, se închină altor zei.

– „Dar am crezut că libertarienii sunt de dreapta, sunt conservatori”. Nu, ai fost păcălit de un grup mediatico-financiar să crezi asta, de o revistă plătită de cineva care nu îți vrea binele. Ca în parabola lui Platon: vezi doar umbrele lucrurilor pe pereții peșterii.