Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cine a avut curiozitatea morbida de a trece prin cimitirul Ghencea Militar a putut vedea un mormant cu cruce de piatra, pe care e desenata o stea rosie, acoperit de coroane si transformat in loc de pelerinaj pentru pensionarii nostalgici. Langa mormantul “celui mai iubit fiu al poporului”, ponosit si chiar calcat, cand se aduna mai multa lume (la cate un 26 ianuarie, de pilda), e locul de veci al Elenei Ceausescu. Pe ea nu o au la inima nici macar fanii post-mortem ai lui Ceausescu. “Era o femeie rea, din cauza lui nu dadea lumina si mancare, el a vrut sa faca lucruri bune”… e o teza pe care nu se poate sa nu o fi auzit pana acum macar o data.
M-am intrebat ieri daca scandalul Monica Iacob Ridzi ar fi luat aceeasi amploare daca ar fi fost vorba de un barbat si nu de o femeie. Daca tema banilor dati fara licitatie si a stirilor publicitare cumparate din buget ar mai fi ajuns in discutiile de zi cu zi, sau daca vreun alt ministru a mai beneficiat de un cantec parodic care sa-i povesteasca ispravile. Ce, ati vazut vreun cantec despre Razvan Temesan de la Bancorex, despre fratii Paunescu, Iacobov sau Verestoy Attila? Dar sa recunoastem, ca e mai pasionant sa barfesti o femeie decat un barbat.
Intr-un scandal similar a fost implicata si pesedista Hildegard Puwak, s-au facut campanii de presa si, chiar daca n-a ajuns dupa gratii pentru banii respectivi, puwaka a fost trecuta pe linie moarta. Si nici atunci nu cred sa fi fost alte interese in sustinerea campaniilor de presa, in afara apetitului public pentru dezvaluiri de acest tip.
Mai rezistenta decat toate, Elena Udrea chiar ma uimeste prin felul in care reuseste sa ramana in sa, ca o amazoana, vorba lui Geoana, dupa nenumaratele atacuri. In campania pentru europarlamentare, Elena Basescu a fost mai mediatizata decat partidele de top (conform analizelor), si nu sunt incluse aici doar stirile platite s-o laude, ci si valul de ironii si chiar insulte.
Desi postura de vedeta care se victimizeaza i-a convenit de minune, chiar si Mihaela Radulescu a fost tinta unor atacuri fara precedent, desi nu era vorba de un personaj politic: s-au scormonit in fostele mariaje, au fost intervievati fosti soti, vecini, persoane care au cunoscut-o inainte sa vina in Bucuresti, totul pentru un public nesatios, avid sa isi vada vedetele, daca nu lapidate, macar dezbracate in piata publica.
Sa ne intelegem, despre mai toate “divele” de mai sus, am scris si eu, uneori chiar violent: despre toparlania Elenei Udrea, care isi acopera cu bani o cariera universitara inchipuita si o ascensiune politica nemeritata, despre impostura Elenei Basescu, insultatoare la adresa oricui si-a luat macar bacul pe bune, despre ipocrizia Mihaelei Radulescu, despre arivismul Monicai Ridzi si asa mai departe. Iar Elena Ceausescu isi merita titlul de sinistra cu care a pricopsit-o istoria si un crainic de la TVR. S-ar putea spune ca romanii nu sunt misogini, dar isi aleg foarte prost femeile care sa-i reprezinte.
Dar am la indemana un exemplu de femeie suficient de bine mobilata intelectual, ca sa nu fie acuzata de impostura sau de folosirea sexului pentru promovare: Mona Musca. Fosta speranta a liberalismului a fost aneantizata de dezvaluirile de colaborare cu Securitatea, desi dezvaluiri chiar mai grave nu l-au clintit din nesimtirea de granit pe un barbat ca Dan Voiculescu.
Asadar, intrebarea ramane: ne vine mai la indemana sa ne coalizam impotriva unei femei? Trateaza romanii mai nemilos femeile in politica, decat trateaza barbatii?
PS: Nu-mi pot retine sarcasmul si ma intreb de la care dintre femei i s-a tras lui Adrian Nastase: de la matusa Tamara sau de la malefica Dana? Sau in cazul lui n-a functionat la public aceeasi masura ingaduitoare ca pentru barbati?
Victor Grigore
