„Stau cu sabia la brâu”. Dezbat cazul Andrew Tate cu fanii lui și haterii mei

De foarte puțin timp a intrat în viața mea Andrew Tate. Și la scurtă vreme după el, fanii lui nemulțumiți. Cei doi frați, Tristan și Andrew Tate, au fost arestați în România pentru 30 de zile cu acuzații de viol, sechestrare, constituire de grup infracțional – respectiv folosirea unor femei într-o afacere cu videochat și producție de pornografie.

Am comentat știrea pe pagina Reacțiunea, în special pornind de la detaliul că denunțul ar fi venit de la ambasada SUA, cu multe luni în urmă. Și asta doar pentru că era (posibil) sechestrată și o americancă. De unde remarcam că dacă cei doi anglo-americani s-ar fi limitat la ținut românce în sclavie sexuală, afacerea le-ar fi mers ca pe roate în colonie. Că doar d-aia veniseră aici, nu pentru peisaj sau să ne scape din marasm!

Cum Andrew Tate are peste 4 milioane de urmăritori pe internet, e multi-milionar și un fel de guru, care învață tinerii să devină bărbați de succes, mi-am extins considerațiile și în alte zone. Ideea era că astfel de vedete de carton explodează din două motive: pentru că sistemul oficial și-a pierdut credibilitatea, e perceput ca nociv (pe bună dreptate), respectiv pentru că nu există criterii axiologice să se poată distinge alternativele.

Întrucât Andrew Tate a flirtat (sau a avut o relație) cu fiica lui Jordan Peterson, l-am acroșat și pe celălalt escroc, mai citit, al rețetelor de viață pentru dârlăi. Ocazie cu care m-am pomenit cu încă o baterie de hateri (care nu sunt aceeași mulțime, dar tind spre fuziune). Asta de parcă nu-mi ajungeau fanii lui Zelenski, ai lui Arafat și ai granițelor deschise.

În urma discuțiilor cu ei, am ajuns la următoarele concluzii. Fanii lui Andrew Tate sunt de mai multe feluri. Unii m-au abordat cu: „bo$$ulică”, alții cu „Reacțiuneo, ești proastă rău!”. În schimb, alții au dat răspunsuri închegate, când am cerut să mă lămurească ce-am pierdut, în ce consta înțelepciunea gurului. Pe scurt, ziceau că e vânat de sistem pentru că are audiență mare și păreri periculoase despre covid. Sau că se constituie în opoziție la feminismul dominant și așa zisul fenomen „woke”.

Bineînțeles, nu cred că stau în picioare argumentele (dar apreciez decența celor care mi le-au furnizat). La trei ani după, nu cred că i se înscenează cuiva ceva pe motiv de covid. (S-a dat discret dezlegare mai peste tot la bombănit.) Și nici nu cred că persoana a fost implicată în subiect altfel decât la spartul târgului, că aș fi auzit de el la data aia, dacă făcea valuri.

Partea cealaltă merită o discuție mai lungă, anume: e Andrew Tate apostolul unei filosofii de viață deranjantă pentru sistem? Sau, dimpotrivă, un produs livrat să acopere altă nișă, cum sunt și vedetele din hip hop, pop – rock?

În alte locuri, tot fanii ziceau că a deranjat că a vorbit de pizza gate. Subiectul în sine are un sâmbure de adevăr: există o zonă total întunecată a puterii, pe care o putem bănui din cazuri precum Epstein. Dar tocmai că subiectul a fost discreditat și ucis de opoziția controlată și delirantă de tip Q-anon. E clar că și Tate avea o strategie de a se lipi de teme ale presei alternative, încercând să călărească un val pentru notorietate.

E cum funcționează liderii de carton: se pun în fața unei coloane de nemulțumiți cu un pic de carismă sau mult tupeu și zbierete, după care o duc în pas voios spre prăpastie. Sau o compromit prin propriile pete, scoase la iveală la momentul oportun. Pete de care cei care-i mediatizează știu de la bun început. Nu mai dau exemple, că-mi pun alte cohorte de fani cu speranțe false în cap. Dar bănuiți.

Din puținul care a răzbătut până la mine, Andrew Tate nu diferă prin mesaj de maneliști și de multe alte personaje din bâlciul televizat. El prinde la unii care nu vor să se afirme ca maneliști, pentru că vor totuși să fie acceptați de societate, dar mai rebeli. Și care au interiorizat decenii de propagandă, care i-au convins să venereze orice e „made in USA”, orice prostie rostită pe englezește sau orice sculă (de președinte) pentru că-i nemțească.

Când Dani Mocanu a fost condamnat o jumătate de an pentru o manea misogină, am scris că „e o aberație. Nu mă interesează personajul, e de prost gust, cântecul și videoclipul erau oribile. Totuși condamnarea e anormală”. Între timp, pare-mi-se că manelistul a făcut și altele, pentru care are condamnări. Dar la data aia era strict o chestiune de liberă exprimare. Că o parașută acceptase rolul să fie plimbată în lesă în clipul lui, intra totuși la „entertainment”. Promova abuzul, dar nu e totuna cu dosar pentru: viol, sechestrare, trafic de persoane. Să-l aperi pe Buhnici de o amendă aberantă de la CNCD, că s-a plâns de femei grase la plajă, nu e totuna cu a scuza proxenetismul, chipurile să te bați cu feminismul.

Altă idee spusă de ei e că milionarul învăța bărbații să se apere de feminism, punându-i să se concentreze pe carieră și pe bani. Iar în felul ăsta salva multă lume. Ocazie cu care se opunea chiar ideologic puterii. Mda, banul, acest stâlp al conservatorismului și patriarhatului…Păi și la faza asta aveam deja „modele”, fără să apelăm la import. Îl aveam pe Becali, dar nici el nu e cool pentru băieții care știu oleacă de engleză. Miroase a brânză.

Apropo, Becali e un caz special. Multă vreme a fost folosit în ideea de a compromite ideea creștină. Era dat lat televizor, că reducea creștinismul la o caricatură, întruchipată de un personaj rudimentar, vulgar în gândire. Doar că Becali nu era doar ahtiat după atenție și avere. Înclin să cred că e chiar sincer în dileala lui mistică. Așa cum e el, nu-i un om rău și generozitatea nu e doar de paradă, cum am crezut multă vreme. Pe când Andrew Tate, „convertit la ortodoxie”, după ce a făcut paradă cu donații, acum ne salută cu „inshAllah” dintr-o moschee. Și nici nu se oprise din produs pornografie. Deci nu se dădea înapoi de la nimic pentru înșelarea oamenilor.

În prezentarea personajului Andrew Tate se insista și pe aceea că e fost sportiv. (Pare-se de pluton, nu campion.) Mai precis bătăuș în ringul de kickboxing și ocazional în dormitor. Sportul implică disciplină, perseverență, efort – se zice că poate clădi caractere. Și mulți sportivi sunt bogați, deci pot da sfaturi legate de bani. Dar aici iar pot să remarc: dacă românii caută modele de sportivi afaceriști, de ce nu se iau după Țiriac sau Hagi? Păi Hagi nu e bun pentru ei, că are sfaturi din alea cu munca, patriotismul și râd de el că-i comunist.

În schimb, Andrew Tate te învăța să faci afaceri cu bitcoin, cu femei puse-n vitrină. În sinea lor, cei din această generație s-au prins că nu mai există posibilități de ascensiune socială – ce se numea „visul american”. Că jocul e trucat. Dar nu îndrăznesc să critice capitalismul, pentru că nu e social acceptabil încă. Se tem să nu fie făcuți comuniști – așa e controlată lumea, cu intimidarea prin false alternative. Modelele de reușită ale marilor vedete din sport nu sunt realist replicabile. Și atunci rămân doar speranțele febrile ale schemelor de îmbogățire rapidă: păcănele, bitcoin, virale pe Youtube, ponturi de câștig la loteria vieții. Promisiunea de a trece rapid din tagma fraierilor în cea a șmecherilor. De-asta s-au umplut orașele de case de pariuri și amaneturi – sărăcie și speranță. Și de-asta fac furori îmbogățiții peste noapte.

Le-am cerut fanilor să-mi spună ce era așa grozav la el, pentru că îmi era doar foarte vag cunoscut. Și mi s-ar putea reproșa că mă pronunț fără să-l cunosc. Dar nu e așa. Doar comentez știri cu cineva, care pentru mine e un personaj monden. Dacă apare o știre relevantă cu Alex Velea, nu mă interesează că vine cineva și zice: „Bo$$ulică, dar tu i-ai ascultat toate albumele, ca să te pronunți!?” Nu e nevoie.

Celălalt arestat din știre, Tristan Tate, umbla cu Bianca Drăgușanu. Deci intră la personaje mondene. Plus că asta îl și descalifică pentru postul de rector la academia de bărbați a lor. Păi măcar Alex Velea arată competențe în alegerea femeilor. E și pitic, și urât și a reușit mai mult cu bani mai puțini.

La ce resurse se spune că ar fi vânturat frații Tate (zeci de milioane), puteau să aleagă românce necunoscute, mai tari decât din concursurile de Miss. Dar ei se înhăitaseră cu o fostă polițistă, devenită matroană, că le trebuia cineva să păzească sclavele sexuale ținute închise în vilă. Cât de naivi sunt cei care cred că astfel de specimene se luptă cu „Oculta” pentru ei!? La fel de creduli ca ăia care-i încredințau economiile lui Sam Bankman Fried, țeparul cu bitcoin de la FTX.

Vai, Andrew Tate e un pericol pentru „Ocultă”… De parcă ăia care au închis bisericile de Paște se sperie de un golan, care scoate româncele la produs. Da, se cutremură. Poate de râs!

Pe orice subiect, veți observa că maxima mediatizare o vor primi cei de care sistemul se teme cel mai puțin în realitate. Deși veți crede că ei ajută „pastilele roșii” să ajungă la adormiții din popor, vorbind mai pe limba omului simplu. Uite, în pandemie, reapăruse Garcea, supărat că i s-a închis cârciuma. Avea dreptate omul și cinste lui că protesta. Părea omul din popor. După ce-a trecut iureșul, ne-a anunțat că-și deschide lanț de pizzerii numai cu vietnamezi. Adică i-a arătat degetul mijlociu poporului.

Desigur, generația fanilor lui Andrew Tate se uită la stand-up, nu mai e cu Vacanța Mare. Pentru că așa sunt alternativele noului val – în pas cu moda. Dacă nu era snobismul modei, fanii lui Tate ar fi realizat că la periferie era disponibil demult același gen de mesaj fără să fie nevoie să importăm nimic. Doar că era mai „cringe”, ceea ce mi se pare cu atât mai puțin conformist, deci „mai bazat”.

De fiecare dată când sunt asaltat de câte un val de nemulțumiți nervoși pe Facebook, mă întorc la un clasic „vintage”: Florin Mitroi de la Severin și melodia lui „Stau cu sabia la brâu”. Să analizăm textul, ca să vedem că Mitroi era cu 30 de ani înaintea lui Andrew Tate.

Și el ademenea femeile prin metoda „lover-boy”, tentându-le cu colecția lui de mașini. Nu apăruse încă internetul și videochatul, dar promova tot genul de „masculinitate toxică” a bărbatului independent de succes. Citez:

„Am firmă particulară / Și scot fetele din țară, / Te trimit pe firma mea / Să dansezi în Grecia.”

(Deci firmă de impresariat artistic. Nimic dubios.) Doar că el nu se lăuda cu colecția de 33 de mașini, cum s-a lăudat Andrew Tate la Greta Thunberg. (Între care: Rolls Royce, Bugatti Chiron, Lamborghini Huracan, Bentley Continental.)

În schimb, Florin Mitroi aborda cu invitația: „Danielo, păpușico, hai să-ți iau mașină Tico!”. Ceea ce, din start, arată mult mai multă încredere în el, mai multă masculinitate asertivă. Păi cu Lamborghini pot și eu să agăț, șmecheria e să agăți cu Tico!