Statul american începe să se apere de rețeaua Soroș
Implicarea lui George Soroș în tranziția politică din Europa de Est a fost atât de puternică, încât a creat un substantiv, care desemnează o ideologie în sine: soroșismul. Aceasta e o combinație de liberalism și idei ale noii stângi neo-marxiste: susține feminismul și libertinajul sexual, deschiderea piețelor pentru circulația liberă a capitalului și migrația persoanelor, globalismul, eliminarea trăsăturilor naționale ale statului, impunerea unor narative istorice „progresiste” prin programe școlare, film și presă, epurarea unor figuri istorice, marginalizarea unor purtători de opinii „incorecte politic” (cancel culture). Acum rețeaua lui Soroș (ajuns la 91 de ani) e acuzată că are un program similar de capturare a unei părți a aparatului juridic american.
Dezvăluirile de acest tip sunt taxate de presa sponsorizată inclusiv de Soroș ca teorii ale conspirației. În Europa de Est ele au culminat cu ideea „statului paralel”, iar în SUA cu „deep state” (statul profund), care desemnează un aparat funcționăresc, tehnocratic, politic și de servicii secrete, cu anume coloratură ideologică, imun la schimbările rezultate din alegeri. Aparat, care poate fi aliat sau ostil unor politicieni. (În ambele cazuri, sintagmele sunt departe a se referi la influența unui singur om.) Expulzarea ONG-urilor lui Soroș din Rusia și Ungaria a atras eticheta de „regimuri iliberale” din partea aceleiași prese.
Născut Gyorgy Schwartz, Soroș a fost implicat cel puțin din 1979 în transformările din Europa de Est. A susținut disidenți sovietici ca Andrei Saharov și mișcarea sindicală poloneză Solidaritatea, care l-a propulsat pe primul președinte democrat, Lech Walesa. (Ulterior apărut și cu numele Lolek, intre colaboratorii securității poloneze.) A susținut curentul reformator al lui Mihail Gorbaciov de perestroika (reformă) și glasnost (transparență). Idei față de care Ceaușescu era refractar și le considera periculoase pentru stabilitatea regimului. În fapt, implicările atribuite lui Soroș pe tot globul, din Brazilia în Rusia, Georgia, Ucraina, Turcia, sunt atât de vaste, de costisitoare și greu de gestionat, încât nu încape îndoială că în spatele lor nu se află un om, ci structuri mult mai complexe, de tipul serviciilor secrete.
Fundația pentru o Societate Deschisă se laudă cu aceste isprăvi și a publicat chiar o carte intitulată George Soros și căderea comunismului. Fosta ei directoare și consilier la Cotroceni (în mandatul lui Emil Constantinescu), Sandra Pralong, a dat și unele detalii. Potrivit el, George Soroș deschisese încă dinainte de Revoluție o rețea în România (nu se precizează dacă legal sau „discret”, nici pe cine cooptase în ea). Astfel, miliardarul s-ar fi aflat deja la București în ziua de 22 decembrie 1989. Iar în primele zile ale lui 1990 deja organiza cu Silviu Brucan și mai multi intelectuali Grupul pentru Dialog Social. Care avea să devină un pol de opoziție major pentru Ion Iliescu și FSN. De altfel, în primul deceniu de tranziție, Fundația Soroș se afirma prin anticomunism și democratizare, fiind percepută ca promotoare a unor valori „de dreapta”, de liberalizare a societății.
Activul său a făcut trecerea în Europa de Est de la anticomunism la anticorupție, temă de asemenea reală, dar folosită și pentru a combate lideri populari. Așa a luat naștere fenomenul „revoluțiilor colorate”, de la București la Tbilisi și Kiev. În esență, atunci când presa afiliată nu reușea să impună candidatul favorit, apăreau mișcări populare, mitinguri maraton, prin care „populația” cerea alegeri anticipate sau demisii. Tactica a fost folosită și în Statele Unite când alegerea lui Donald Trump a fost urmată de mitinguri cu vedete (gen Madonna) care promiteau să nu recunoască noul președinte. (Un protest în oglindă al votanților lui Trump e prezentat de CNN ca „insurecția de la 6 ianuarie).
În SUA, mitingurile anti-Trump s-au purtat sub sloganul #resist. Iar în România, proteste similare anti-Dragnea au născut mișcarea #rezist. Aceasta a fost precedată de susținerea fără precedent a unei cauze ecologiste: Roșia Montană. (Ecologismul nefiind un punct la fel de popular în România ca în Occident.) Atunci a avut loc un straniu „război civil” între două grupări de investitori israelieni, soldată cu dosare pentru Benny Steinmetz, rival al lui Soroș în mai multe țări. Tot atunci a apărut și intervenția Black Cube, firmă de informații israeliană, care încerca să adune date compromițătoare despre unii procurori DNA. Deci practic despre tabăra susținută de Soroș.
În SUA, pe lângă donațiile constante pentru candidații Partidului Democrat, Soroș a încercat și o preluare ostilă a Justiției. Întrucât echivalentul procurorilor participă la un fel de alegeri, fundațiile lui Soroș au început să sponsorizeze masiv o promoție de procurori, care să îi urmeze linia politică. „Filantropul” a scris chiar editoriale în care își justifica aceste acțiuni.
Dar procurorii aleși de el au luat decizii impopulare pentru americani. Cum ar fi să nu îi urmărească în instanță pe protestatarii violenți de la mișcările BLM („viețile negrilor contează”). Sau să nu deschidă anchete pentru unele infracțiuni, din considerentul că negrii sunt persecutați de sistemul polițienesc și ajung într-un număr disproporționat după gratii.
Persoanele de culoare reprezintă 13% din populația SUA, dar 36% din cei arestați pentru acte violente grave, mai puțin crimă. Spre comparație, albii, care sunt 60% din populație, au 46% din arestații de acest tip. Tot negrii comit 39% din omoruri în SUA.
Guvernatorul republican de Florida a anunțat zilele acestea concedierea procurorului progresist Andrew Warren, care anunțase că nu va aplica noua lege, de interzicere a avortului. În acest fel, magistrații soroșiști promiteau să aplice selectiv legile în funcție de propriile înclinații politice.
