“SRI” si “fosta Securitate” – doua denumiri inexacte ale Securitatii

De cand toata lumea a aflat ca toate e-mail-urile, SMS-urile si convorbirile telefonice sunt stocate pentru a putea fi consultate si exploatate oricand de “organe”, am reauzit exprimandu-se temerea ca SRI s-ar putea comporta ca fosta Securitate. Ingrijorarea e reala, dar terminologic o consider inexacta.
Nu exista niciun moment identificabil in timp in care aceasta institutie (ori suratele sale gen SIE, DGIPI, SIPA, etc.) sa se fi rupt dramatic si evident de ceea ce a insemnat Securitatea. In ceea ce o priveste, o “condamnare a comunismului” nu s-a produs nici macar la modul formal. Ar fi fost si absurd sa pronunti celebra sintagma “un regim ilegitim si criminal”, in conditiile in care nu renunti la a fi continuatoarea “faptasului”.
Mult mai importanta decat declaratiile de principiu (oarece vorbe goale s-or fi rostit de ochii lumii, nu ma indoiesc) mi se pare continuitatea de mentalitate a angajatilor.
Spre deosebire de societatile comerciale, institutiile militare au nevoie de foarte puternice motivatii de ordin simbolic care sa le fie insuflate membrilor. Asemenea organizatii nici nu pot functiona fara a-si indoctrina “recrutii” cu imagini fara echivoc ale dusmanului pe care il au de infruntat (teroristii, iredentistii, fascistii, comunistii, biciclistii….nu conteaza) si cu valori la fel de limpezi pe care le au de aparat (democratia, libertatile civile, statul de drept, privilegiile oligarhilor…orice). In lipsa unei asemenea constructii simbolice, nimic nu l-ar putea opri pe “soldat” sa dezerteze, oferindu-si serviciile altei entitati de acelasi gen. Ei bine, ce sunt invatati actualii angajati ai Securitatii ca apara si impotriva cui?
Sigur, la fosta ANI, sau la cursurile lor pregatitoare trebuie ca se preda oarece drept constitutional, cate ceva despre drepturile omului, samd. Dar si fostii securisti erau teoretic toba de marxism si nu cred sa fi fost vreunul cu-adevarat adept intim al marxismului. Ca si confratii lor activistii, securistii foloseau doar niste formule memorate in limba de lemn, ca forma superficiala de legitimare si de recunoastere, un simplu semn ca apartin castei dominante. Asa ceva li se cerea doar cand se intalneau in cadru oarecum public cu activistii PCR, cei care teoretic ii aveau in subordine. In particular, faptul ca nu erau obligati sa repete foarte des acele minciuni in care nu mai credea nimeni le hranea si complexul de superioritate arhicunoscut.
De la o vreme, cliseele de apartenenta s-au schimbat, aparam Constitutia, nu “cuceririle revolutionare”, ne luptam cu terorismul, nu cu imperialismul. Dar complexul de superioritate are vreun motiv sa dispara? Nici vorba, din moment ce si noile sloganuri li se par la fel de putin aplicabile breslei din care fac parte.
Pentru a se transforma intr-o institutie “in slujba cetateanului si a statului de drept”, SRI avea nevoie sa se delimiteze fara echivoc de tot ce a reprezentat Securitatea. Toti angajatii sai ar fi trebuit sa aiba o constiinta a deosebirii pana la antagonism cu organele de represiune totalitariste. Din pacate, o asemenea atitudine e complet absenta in randurile SRI sau SIE. Absolut toti reprezentantii acestor structuri au incercat sa reabiliteze “onoarea lucratorului onest la Securitate”, “a profesionistului”, “a ofiterului de cariera”. SRI e singura institutie care nu s-a plans de “greaua mostenire”. Dimpotriva, de acolo razbate in mod evident un sentiment de mandrie fata de realizarile “inaintasilor”.
Atata timp cat serviciile de informatii se vor lupta cu CNSAS (institutie pe care au reusit sa o ridiculizeze in timp si cu ajutorul legiuitorilor pe care ii manevreaza) pentru apararea arhivelor Securitatii, pentru tainuirea agentilor si informatorilor, nu putem spune decat ca ne aflam in fata unei continuitati perfecte si netulburate.
Acum cativa ani, purtatorul de cuvant al SRI (intamplator, fiul unui general de Securitate) ne anunta ca 80% din cadre sunt noi, fara legatura cu “defuncta Securitate”. De ce 80 si nu 99 sau 15%? Cifra e data in bataie de joc, din moment ce nimeni nu poate verifica, potrivit legii, daca un agent SRI a fost sau nu securist. Si chiar daca am pleca genele la un asemenea basm, nimeni nu ne poate spune daca restul de sa zicem 20% nu detin tocmai functiile de conducere sau daca cei 80% nu le sunt urmasi biologici. Pentru ca urmasi spirituali le sunt in mod cert. Si…un detaliu minor: la data respectiva, chiar seful SRI, Virgil Magureanu, era numarat la cei 80% prospaturi, de vreme ce abia peste cativa ani si-a recunoscut trecutul de ofiter cu palmares de misiuni externe. Totul e o farsa!