Schimbarea definițiilor – bătălia pentru adevăr

Îl mai țineți minte pe Traian Băsescu silabisind: „suntem în re-ce-si-u-ne”? Joe Biden sau Klaus Iohannis nu se sinchisesc să silabisească asta, nici să anunțe tăieri de salarii și pensii. Deși, prin inflație au tăiat multe pensii și salarii cu mai bine de 25%, scapă neînjurați. Metoda descoperită la Casa Albă (care sigur va fi plagiată și la Cotroceni) e schimbarea definițiilor. Până ieri, recesiunea a însemnat „două trimestre consecutive de scăderea a PIB”. De ieri, s-a schimbat știința economică.

A mers de fiecare dată. Au schimbat definiția unui bolnav, să nu mai însemne pacient care suferă de anumite simptome precise. Au schimbat definiția unui imunizat, să nu mai însemne persoană imună la un dăunător anume. Au schimbat definiția unei femei, să poată însemna și om cu barbă și ruj. Au schimbat definiția încălzirii, în ceva care se manifestă iarna prin ger și furtuni de zăpadă. Au schimbat definiția unui german să însemne turc care locuiește în Germania sau a unui francez, să însemne algerian cu pașaport franțuzesc.

În toate aceste îndrăznețe reușite au avut de partea lor „experții”, calificați să certifice noile definiții, trusturile media, care să le popularizeze. Și vigilenții, care să îi vâneze pe cei care mai folosesc definițiile vechi. Să îi arate cu degetul pe „șoșoci”, pe extremiști, să îi scoată în afara societății.

Mai țineți minte cât s-au bătut să nu se pună în Constituție definiția veche, curentă, a cuvântului „familie”? Una pe care pretindeau că nu o contestă, că nu vor s-o schimbe. Sau una pe care – de la Oana Pellea la Andrei Pleșu – pretindeau că nu o înțeleg, că-i derutează formularea întrebării. De ce mobilizau tot acel aparat? Pentru că plănuiau să schimbe definiția familiei la un moment dat în viitor și nu doreau să fie întârziați de proceduri constituționale.

Suntem într-o bătălie pentru adevăr și puritatea limbajului. Ceea ce Orwell a definit ca libertatea însăși: a spune că 2+2=4.