evadare.ro

Sad but true: in confruntarea McCain – Obama, cel mai interesant a fost Iliescu

Ca admirator incapatanat al democratiei americane, ma uit dezolat la cei doi finalisti de peste ocean. Mi s-au parut la fel de mediocri si in prima lor confruntare televizata. Cata platitudine, cata lipsa de viziune, de sinceritate si de capacitate de a entuziasma la amandoi!
Pe cat de simpatic ar suna ideea primului presedinte negru la Casa Alba, pe atat de antipatic imi e Obama. Ciudat, dar reuseste sa-mi fie mai antipatic decat McCain! Cred ca de cand am auzit pe cineva spunand ca Obama e doar un Geoana putin mai bronzat, nu pot sa nu-i aud placa golita de orice continut cu “schimbarea” ca sa nu ma gandesc la “revolutia binelui” la care ne chema Prostanacul.
McCain vorbeste soptit, dupa modelul Bush Jr, ca un batran la gura sobei, dar nu trebuie sa-l auzi de prea multe ori ca sa-ti dai seama ca are profunzimea ideologica a unui copil de gradinita. Are o mama nonagenara pe care o perinda pe la mitinguri ca sa ne convinga ca viata adevarata abia incepe la cei 72 de anisori cati a implinit deja. Inca are fantezii cu razboiul din Vietnam si nu mi-e greu sa mi-l imaginez jucandu-se cu soldateii de plastic impreuna cu sotia lui, o blonda care aduce a star porno iesit la pensie.
Ambii candidati au strans miliarde de dolari din donatii de la particulari, asociatii si companii ai caror marionete vor fi cand vor ajunde in Biroul Oval, asa cum sunt acum marionetele giganticelor echipe de campanie. Pe langa bani, au la dispozitie sute de activisti, consilieri, scenaristi ale caror idei le repeta fara gres amandoi in mii de ore de discurs care trebuie sa impace publicul de pe tot continentul. Aceasta e singura scuza pe care pot sa le-o gasesc pentru platitudinea absoluta a prestatiei lor, de o gaunosenie si de o demagogie fara limite.
Si pentru ca am rostit “demagogie”, gandul te duce instantaneu la partidul lui Ion Iliescu, care sambata si-a anuntat candidatii. Am avut intai un fior cand i-am auzit vocea harsaita ca la congresele de pe timpuri, torcand variatiuni pe teme marxiste despre bogati si saraci. Desigur, spectacolul e ca de obicei grotesc la PSD, partidul cu cei mai bogati politicieni, dar cu cei mai saraci electori, pe care de altfel i-a si produs in timpul cat a guvernat. Dar pe langa rumegusul obisnuit, discursul lui Iliescu a avut si o parte sclipitoare, care mi-a amintit ca e printre ultimii politicieni capabil sa extraga un sens ideologic din actele politice. Pe terenul asta, ma tem ca nici nu prea mai are interlocutori (si din pacate nici ascultatori).
Cum altfel decat sclipitoare poti cataloga o observatie ca aceea ca “motorul democratiei romanesti actuale nu-l constituie drepturile si libertatile cetatenesti, ci mai ales interesele economice de grup”? S-a ajuns, crede Ion Iliescu, la o democratie de piata in care voturile si ideologiile sunt simple marfuri in mana unor geambasi de voturi. In clipa in care rostea aceasta sintagma care are ceva din geniul polemic al lui Lenin, in fundal l-am vazut pe baronul Marian Oprisan inghitind in sec, ca si cum s-ar simti cu musca pe caciula. Doar pentru o secunda, pentru ca la restul discursului Oprisan n-a fost prea atent, ba chiar a ras pe infundate pe seama unor comentarii facute la urechea colegilor. De fapt si pentru ceilalti grei din PSD, indignarea lui Iliescu se traduce prin sunetul unui automat de jocuri din care cad monezile: nea Nelu isi face numarul, le arata saracilor pe cine ar trebui sa voteze si noua ni se umplu cardurile vazand cu ochii.
Ca, daca il scoti din logica marxista si din retorica leninista, Iliescu devine dezorientat o dovedeste si interpretarea sa asupra protestelor impotriva interventionismului din SUA pentru salvarea unor banci si companii. Liderul PSD a inteles ca limitarea interventiei Rezervei Federale ar fi o dovada de “privatizare a administratiei”, care ar impiedica statul sa-si impuna politicile defensive in slujba celor multi; ori, adevarul e ca “grupurile de interese” se lafaie tocmai in acei mamuti financiari amenintati de faliment, pe care statul sare sa ii ajute din banii contribuabililor.
Dar, cand se intoarce in cadrele gandirii in care a fost educat, Iliescu devine cum spuneam sclipitor si deplange ceea ce eu as numi relativismul ideologic: “acum guverneaza partidul X, sa spunem, al regilor asfaltului, care se aliaza cu partidul Y, al dezvoltatorilor imobiliari”. Daca unor observatii de acest tip, Iliescu le-ar adauga si o doza de onestitate prin care ar recunoaste ca partidului pe care l-a creat i se potrivesc toate interesele financiare imaginabile, nu doar cele doua amintite pe buna dreptate mai sus, ce politolog fenomenal am avea in persoana lui Ion Iliescu. Singurul capabil sa se intrebe ce rost ar mai avea partidele in afara sensului sublimat de ideologie, atunci cand simbolicele “stanga” si “dreapta” sunt absorbite de formula pragmatica de “buna guvernare”.
Daca tot i-am adus fortat intr-o comparatie pe cei doi prezidentiabili americani si pe din fericire de-acum neprezidentiabilul Iliescu, chiar ma intreb daca e de preferat sa ai un presedinte incapabil de gandire abstracta, in fruntea unui sistem politic eficient, sau un presedinte cu framantari de natura ideologica, in fruntea unui sistem care produce inechitate, frustrare si saracie?

PS: Ma temeam intr-un articol anterior ca Geoana nu mai e la fel de amuzant ca pe timpuri. Pot sa va linistesc, Prostanacul a ramas la fel de hilar.

evadare.ro
September 27th, 2008
Mai multe despre: Politica
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului