evadare.ro

Sa tragem apa dupa Vacaroiu

Unul din cele mai nefaste personaje ale tranzitiei isi anunta retragerea printr-un discurs patetic si cu pretentii de facator de istorie...

Nicolae Vacaroiu e unul dintre motivele pentru care m-a scos mereu din sarite formularea “clasa politica”, prin care analisti a caror superficialitate e la limita relei vointe o foloseau pentru a induce prin cuvinte pretioase ideea ca “toti sunt o apa si-un pamant”. Din aceasta comoditate de gandire, cei mai castigati ies cei suspecti de lichelism, iar cea mai tavalita ramane speranta. Nu! Corneliu Coposu si Vasile Vacaru n-au fost croiti pe acelasi calapod, asa cum de la Renate Weber sau Verestoy Attila nu am aceleasi asteptari.

De cand nu mai cumpar fosta mea revista de suflet, Academia Catavencu, mi-a trecut prin cap si o ipoteza usor paranoica. Daca angajatii lui Vantu (ziaristii si politicianul in cauza) au pus-o de un blat intre ei? Pentru ca “Nea Nicu” ar trebui sa le fie chiar recunoscator pentru porecla “Vodcaroiu” si pentru sutele de glume bahice care l-au transformat pe funestul contabil intr-un personaj “haios”, descins de la vesela Ciresica si nu de la mai sumbrul Comitet de Stat al Planificarii. Intrat in folclor deja, “politicianul turmentat” e de-acum cineva pe care nu poti sa te mai superi, in oricate dosare penale i-ai regasi numele. Ipoteza e fantezista, desigur ca n-a existat nicio intentie din partea catavencilor, uneori istoria e mai hatra.

Ei bine, motivul pentru care ma obosesc sa scriu despre Vacaroiu in clipa de fata e tocmai istoria. Suna aiurea, nu? Poate pentru noi, dar pentru “al doilea om in stat”, nici pomeneala! L-am vazut astazi pe Nicolae Vacaroiu transmis in direct de doua statii de televiziune, de la tribuna Parlamentului intr-un discurs de adio in care aveam realmente impresia ca Nea Nicu vorbeste pentru cartea de istorie, pe care o vor rasfoi contremulate generatiile viitoare.

Nu, Vacaroiu nu le vorbea colegilor de sprit despre cum demisioneaza din Senat pentru salariul nesimtit si sigur de la Curtea de Conturi, ultima halta catre o pensie neobrazata si senina. In mintea lui, vorbele ii erau insotite de acorduri de Desteapta-te, romane, iar pe fundal, de dincolo de faldurile unui tricolor, Bratienii, Cuza si Hohenzolernii ii dadeau onorul acestui demn barbat de stat. Auzindu-l povestind cum si-a scos de dimineata insigna de senator de la reverul celor 16 costume, realizai ca de la acea tribuna, Vacaroiu isi traia, vorba lui Coelho, “legenda personala”. Si asta nu de azi de ieri, ci in toti anii astia in care, luat in ras de toata tara, continua sa-si rotunjeasca averea vazand cu ochii.

Pe Vacaroiu l-ar fi avantajat mai mult anonimatul, amnezia blanda pe care romanii le-o ofera in dar cu atata generozitate tuturor mediocrilor cocotati ca scroafa-n copac. Pe cine mai preocupa azi ca Vacaroiu a condus vreme de patru ani un guvern catastrofal, un mandat care a insemnat tot atata timp pierdut pentru Romania? Din pacate pe nimeni, si aceasta e inca o conjunctura care joaca in favoarea lui, asemeni fizionomiei de chefliu tracasat de mahmureala fiecarei dimineti.

Guvernarea Vacaroiu a fost o fundatura care a nedumerit guvernele straine, incapabile sa inteleaga daca antireformismul echipei de la Bucuresti e expresia unei distantari programatice de Occident, sau a incompetentei pure. La fel de nedumeriti au fost liderii vestici si cand Romania lui Vacaroiu incalca embargoul impus Serbiei (scandalul Jimbolia, dosarul “cisternele lui Vacaroiu”, etc) in mai multe actiuni care erau bisnita pura, dar vazute de departe pareau politica de stat. Si incet dar sigur, in cei patru ani de guvernare haotica, Romania s-a desprins si mai mult de tarile invitate sa adere in primul val la Uniunea Europeana si la NATO. Cam de atunci, Romania a inceput sa nu se mai compare cu Ungaria sau Polonia la indicatorii economici, preluand ca termen de comparatie Bulgaria, care si ea a parut din ce in ce mai greu de ajuns.

Romanii pierdeau ani din viata strangand cureaua, iar guvernul lui Vacaroiu lansa o formula memorabila: “cresterea economica negativa”. Guvernarea lui Vacaroiu a fost pentru Romania o catastrofa atat de mare, incat dupa schimbarea de putere, tara s-a salvat aproape miraculos de la faliment, adica de la intrarea in incetare de plati.

Voracitatea oligarhiei PDSR-iste si proasta guvernare rosesera ca un cancer in intreaga economie, emblematic pentru cei patru ani de mandat Vacaroiu fiind cazul Bancorex, cea mai puternica banca a tarii, rapusa de tunurile date de clientii politici ai partidului, dar si de trucul prin care anumite politici sociale erau decontate de societatile cu capital de stat. Gaurile lasate de aceste tunuri se cuantificau in miliarde de dolari, suportati de fiecare dintre noi.

Aproape fiecare privatizare efectuata de FPS in acei ani a fost insotita de un scandal rasunator de coruptie, in vreme ce marile averi ale oligarhilor conectati la stat luau proportii. Pentru “prostime”, Vacaroiu, prin eminenta cenusie a unui securist (Mircea Cosea), a inventat “cuponiada”. 30% din economia nationala era spulberata in hartii lipsite de valoare pentru majoritatea zdrobitoare a romanilor, dar luau fiinta SIF-urile, bastioane ale structurilor securiste, din cadrul carora protejatii sistemului prindeau gustul speculatiilor bursiere in calitate de actionari ai unei industrii pe care o cumparau fara sa liciteze.

In rezumatul ei, guvernarea Vacaroiu a insemnat ceva mai rau decat stagnarea, a spoliat marea masa tocmai sub masca protectiei sociale, contribuind programatic la ridicarea unei clase favorizate printr-o formula de-acum celebra, de privatizare a profiturilor si nationalizare a pierderilor.

Dupa 96, Vacaroiu a mai revenit in atentia publicului doar prin scandaluri de coruptie, mai ales la caderea FNI, sau prin articolele care aveau ca obiect ispravile beizadelei senatorului, un personaj activ in lumea mondena. Fostul prim-ministru si-a luat si titlul de “Hagi al finantelor”, dupa ce una din bancile lui Vantu, BID, luase si supranumele de Banca Vacaroiu. Rand pe rand, Gelsor, BRS (Banca Romana de Scont), BID (Banca de Investitii si Dezvoltare) si FNI (Fondul National de Investitii) s-au prabusit lasand o nebuloasa de acuze, conturi umflate pentru Vantu si finantistii lui din serviciile secrete, dar nicio dezvaluire n-a fost suficient de puternica pentru a-i clatina cariera politica a lui Vacaroiu. Neluat in serios de nimeni, presedintele senatului devenea pentru cateva zile chiar seful statului, in momentul demiterii lui Traian Basescu.

O rememorare a scandalurilor in care a fost implicat Nicolae Vacaroiu e deja tardiva, spiritul civic si simtul justitiei au decedat de mult la romani, deci un asemenea efort e munca de sisif. Vazandu-l pe Vacaroiu atat de “ambetat” de nostalgia misiunii pe care a avut-o la carma tarii, ca brav barbat de stat, m-am gandit sa ma mentin la inaltimea momentului istoric si sa rostesc, pe un ton grav, ca “raul pe care omul il face ii supravietuieste”. Dar chiar sa arunci vorbele marelui Shakespeare in troaca lui Vacaroiu, e parca prea mult … Cand nu vrei sa te lasi prada lehamitei generale, e mai tonic sa tratezi tupeul cel mai grosolan nu cu filosofie, ci cu sictir.

evadare.ro
October 20th, 2008
Mai multe despre: Politica
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului