Un punct de vedere susţinut coerent şi pe un ton moderat, deşi foarte îngrijorător, din partea unui tânăr economist. Tom O’Brian leagă amploarea actualei crize financiare de împuţinarea rezervelor de petrocarburi, sursa de energie a economiei moderne. La aceasta se adaugă efectul de levier al sistemului bancar fracţionar, care produce bogăţie prin asigurarea capitalului necesar dezvoltării, dar obligă la participarea într-o cursă în care creşterea economică devine vitală pentru supravieţuire nu pentru prosperitate.
Nu îi împărtăşesc neîncrederea în puterea pieţelor de a regla lucrurile în situaţii de criză şi tocmai de aici cred că vine şi concluzia înfricoşătoare cu privire la iminenţa unor conflicte armate. Mă tem că trăim într-adevăr ultimele luni sau ani de pace la nivel mondial, dar nu pentru că războiul ar fi inevitabil, ci pentru că în paradigma dominantă în rândul elitelor politico-financiare nu există altă explicaţie pentru ieşirea din criză decât prin mobilizare generală şi conflict armat. În mod aberant, cea mai distructivă şi catastrofică activitate a omului e tratată ca sursă de creştere economică.