Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Între Estul, care propune drept model despotismul, și Vestul, care doar în vorbe își respectă valorile civilizatoare, stă Orientul Mijlociu, cu nesfârșitele lui bătălii. Ochii închiși la crimele petrecute acolo de „avanposturile” civilizației euro-americane, sunt chiar nucleul ipocriziei occidentale. Acea ipocrizie, care naște în metropolele Vestului generații pline de ostilitate, care consideră întreg sistemul o farsă.
Acoliții Rusiei în regiune sunt dictaturi nefrecventabile, protejații Americii sunt criminali frecventabili, de la șeicii petrolului, la Israel.
Când știrile despre ocupația israeliană din Palestina nu lipsesc în totalitate din presă, ele sunt de un dublu standard revoltător. De pildă, actuala invazie împotriva palestinienilor din Gaza e prezentată ca un război între Israel și Hamas. De ce nu între palestinieni și IDF? Pentru că acesta e „numele de brand” al armatei israeliene, „tzahal”, englezit ca „Israeli Defence Forces”. Forțe de apărare, care se apără tot mai departe de granițele vagi ale Israelului și tot mai adânc în teritoriile palestiniene. (Deși, oficial, Israelul nu și-a definit niciodată granițele, ca învecinându-se ca în bancul despre Rusia, „cu cine vrea”.)
Dacă Hamas, care e singura organizare militară a palestinienilor, care nu au o armată propriu-zisă, e etichetat ca organizație politico-teroristă, atunci și IDF ar trebui să primească acest epitet. IDF susține armat politica de colonizare a teritoriilor palestiniene, asistă buldozerele care demolează locuințe, defrișează livezi, taie accesul la apă potabilă și gaze, construiesc ziduri de ghettouri în jurul regiunii. Săptămâna aceasta a bombardat o școală ONU și și-a exprimat mirarea că au existat victime, din moment ce intenția de demolare a școlii fusese anunțată. Apoi a ucis cu arme cu lunetă supraviețuitorii unor bombardamente. Bombardamente ale căror victime sunt, potrivit CNN, în proporție de 80% civili, fiind uciși mai mulți copii decât membri Hamas.
Războaie au existat de când lumea, evreii au fost în ele și victime și agresori, de-a lungul istoriei. Ce e nou și relevant pentru evoluția civilizației noastre e felul în care a reușit să fie branduită o armată, IDF, pe internet. Recent, pe Facebook au apărut îndemnuri pentru „fanii” armatei israeliene din toată lumea, de a se fotografia în ținute cât mai sexy și să posteze imaginile în semn de solidaritate cu soldații.
Iată primul război care e vândul ca fiind cool și sexy. Ar putea fi chiar primul război, care să se auto-finanțeze din publicitate. Să poți da reclame la șampon, parfum și snacks-uri în pauzele dintre bombardamente.
E ceva ce nu era cu putință acum câteva generații, când lumea vestică era încă impregnată de morala creștină, care îi păstra lucid discernământul. Acum e posibil orice, au apărut noile generații, hiper-sexualizate, crescute cu pornografie, într-o bulă mediatică artificială, din care le e greu să distingă realitate de ficțiune. Un război în care (dată fiind demografia arabă) mor mai mulți copii decât soldați poate lua like-uri, dacă e asezonat cu imagini senzuale. O pereche de sâni sunt mai ușor de „plăcut” decât trupuri mutilate, mintea omului pare un mecanism simplu și ușor de manevrat.
În vremea asta, în marile metropole ale Europei, Paris, Londra, Geneva, au loc mitinguri de condamnare a invaziei israeliene în Gaza. Sunt mitinguri, care se termină cu incidente și ciocniri cu Poliția pentru că, surpriză, nu sunt autorizate. Propaganda spune că Iraelul e singura democrație din regiune. Probabil, dar nu și pentru arabii din teritoriile ocupate, care nu au nici drept de vot, nici dreptul de a se urca în aceleași autobuze cu majoritarii, nici dreptul de a se căsători și a crește copii cu femei/bărbați din etnia dominantă. Dar să zicem că e democrație în Israel, din moment ce au putut avea loc admirabile manifestații pentru pace la Tel Aviv. Întrebarea e dacă Vestul, unde nu pot fi autorizate manifestații de protest față de politica unui stat de pe alt continent, mai e democrație mai mult decât cu numele.
Nu-i vorbă, că populația majoritară nu s-ar fi înghesuit să participe. La mitinguri participă din ce se vede mai mult imigranți, femei cu văl, arabi stabiliți la Paris și Londra. La fel cum organizațiile anti-discriminare din America ale evreilor au tot mai puțini susținători de alte origini. Oamenii s-au plictisit de disputele astea, de ce și-ar bate capul? Așa arată lumea „multiculturală”, fragmentată pe grupulețe identitare și minorități. Fiecare își cere drepturile proprii, dar nimănui nu-i pasă de probleme „care nu-s ale lui”. Oamenii vor să vadă doar sâni și fese, cărora să le dea like.
Victor Grigore
