În decembrie 1989, exista un singur post de televiziune. Un grup de cetățeni a intrat în clădirea de pe Calea Dorobanți și a început să transmită comunicate pe post. Erau poeți, actori, bătrâni comuniști, militari activi și la pensie, agenți ai altor țări și foarte mulți securiști. Ei au anunțat populația țării, care era pe străzi și tocmai îl dăduse jos pe Ceaușescu, să stea închisă în case, pentru că un pericol mortal pândește pe oricine iese afară. În special noaptea: „teroriști, care trag din toate pozițiile”.
Cu timpul, grupul, care controla cel mai puternic mijloc de comunicare al momentului, a început să emită nu doar comunicate către țară, ci și decrete.
În 2020, un grup, format din cetățeni care întâmplător se aflau în diverse ministere, la departamentele de comunicare, s-a constituit într-un organism autodenumit: Grupul de Comunicare Strategică. Și ei sunt formați din civili, militari, ziariști. Diferența, față de grupul din 89 e că oricine apărea pe post în balamucul acelor zile începea prin a spune cum îl cheamă. Ba, după o vreme, începuseră să spună și „ce-au făcut în ultimii 5 ani”, că începuse lumea să se prindă că în general erau foști comuniști. Grupul de Comunicare Strategică emite, de asemenea, comunicate, preluate de toate televiziunile libere (acum sunt mai multe) și publicate pe site-ul Guvernului. (La care logic că au acces, fiindcă ne-au spus că asta îi definește: lucrau la departamentele de comunicare ale unor ministere.)
Întrebarea legitimă, pe care și-o pune orice om de bun simț din țara asta e: CINE SUNT ĂȘTIA!? Cum au fost alești? Câți sunt? În baza cărei legi funcționează organizația lor? E ONG, instituție a statului, grup de reflecție, firmă de relații publice? Cum s-a format Grupul, în baza cărei legi, cât va funcționa, care îi sunt atribuțiile? Există un conducător? Cum a fost ales? Pot fi excluși membri ai grupului sau pot fi cooptați alții?
Pe site-ul unui ONG, Apador-CH, apare informația că un anume Andi Manciu conduce Grupul de Comunicare Strategică. Informația nu am găsit-o pe vreun site al statului și respectivul domn nu semnează la finalul comunicatelor, care inundă presa cu mențiunea „anunță GCS”. Întrucât comunicarea e o armă vitală în orice criză și domnul în cauză pare să vorbească prin comunicate anonime de pe site-ul Guvernului, pot să-l consider omul cel mai puternic din România în aceste zile. La urma urmei, el ne anunță când ieșim din casă, cât mai durează arestul la domiciliu, care e bilanțul victimelor, ce suntem sfătuiți să facem în noaptea de Paște și tot așa.
Despre Andi Manciu aflăm de pe internet că e „fost ziarist” și că a condus departamentul de comunicare al PNL. Din nou, se naște întrebarea dacă de facto, șeful Grupului e în control asupra situației sau e subordonat unui partid, președintelui, primului ministru? Nu ne lămurește nimeni. În noiembrie, acest Manciu a fost numit consilier de stat al premierului Ludovic Orban. Îl mai controlează acesta? în sensul că se consultă cu primul ministru când scrie comunicatele Grupului sau și Orban le află tot din presă?! Aflăm că misteriosul personaj are o carieră bogată, că a trecut pe la: Evenimentul Zilei (când ziarul aparținea trustului elvețian Ringier), Realitatea TV (pe vremea când postul era al lui Sorin Ovidiu Vântu), agenția de presă NewsIn (fondată de Sorin Ovidiu Vântu), B1TV (televiziunea fondată de Frații Păunescu) și Mediafax (aparținând lui Adrian Sârbu, actualmente eliberat din penitenciar), Ziarul Financiar, Business Magazin (fondate tot de Sârbu).
Din declarația de avere, depusă la Secretariatul General al Guvernului, reiese că șeful Grupului are o situația materială, care îl plasează în clasa medie – ceva casă cu teren în Ilfov, terenuri prin Suceava și Galați, o mașină modestă. Nimic spectaculos. Andi Manciu are și o pagină de Facebook, pe care nu mai scrie, că Grupul îi ocupă tot timpul. Și din care reiese că îl iubește maxim pe Iohannis și detestă pesediștii. Nimic surprinzător.
În vasta sa activitate publicistică, Adi Manciu a scris o tonă de articole din viața PNL. Dar și articole despre comisia de control SRI. Și dezvăluiri despre CV-ul lui Eduard Hellvig, șeful SRI.
Restul membrilor Grupului de Comunicare Strategică sunt „deplin conspirați”. Adică deocamdată nu știm cine sunt, dar știm de unde sunt. Europa liberă a întrebat și i s-a răspuns. Că grupul, pe care îl denumește „fantomă”, e format din angajați de la departamentele de Comunicare din:
„Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Telecomunicații Speciale. De asemenea, Grupul de Comunicare Strategică poate fi suplimentat cu specialiști de la alte instituții, în funcție de necesitate”
Ia să vedem dacă ați remarcat ce lipsește din lunga listă de instituții, care furnizează „oameni de bine” pentru Grup. Exact! Lipsește din înșiruire Serviciul Român de Informații. Chiar mă întrebasem: De ce nu își asumă generalii Securității Statului conducerea la vedere a țării? Dacă tot avem un ditamai Statul Paralel, de ce nu-l folosim? dacă tot am suspendat statul de drept. La urma urmei suntem faimoși pentru numărul mare de agenți secreți pe cap de locuitor, pentru bugetele generoase, pe care le au SRI și SIE, pentru numeroșii bănuiți a fi acoperiți în presă și instituții ale statului.
Legea, desigur, nu permite dezvăluirea identității unor ofițeri activi. Cineva mai paranoic ar putea crede că tocmai ăsta e motivul pentru care nu ni se pot face cunoscute numele experților, răspândiți prin fel și fel de instituții. Eu, nefiind paranoic,nu cred asta. 🙂 Doar spun că lipsa de transparență a comunicatorilor statului dă naștere la suspiciuni inutile.
Pe lângă comunicatele cu bilanțul morților și instrucțiuni pentru public, Grupul mai e faimos pentru ceva. Din când în când, anunță într-un comunicat, că a mai cenzurat un site. Ispravă ciudată, dacă Grupul chiar e condus de un fost ziarist. Și încă unul „liberal”, pe deasupra. Practica mi-a stârnit mai multe întrebări, pe care le-am pus și eu către nicăieri. (Că nu poți dialoga cu un grup, care e pretutindeni și nicăieri.) E bine să nu ne pierdem umorul, în vremuri de criză, așa că puteți să le luați cu titlul de pamflet sau subiect de meditație:
1. Suprimarea unui site se face doar pe durata militarizarii statului și încetează după, sau e pentru eternitate?
2. Dacă site-ul e suprimat, și ni se arată cel mult titlul, cum putem afla dacă părerea „Grupului Strategic” e motivată?
(În limbajul jurnalistic există nenumărate modalități de transmitere a unei informații: se pot cita surse externe, fără ca autorul să fie neapărat de acord cu ele, se pot cita documente și statistici interpretabile, se pot lansa ipoteze, întrebări legitime, se pot corobora afirmații, care pot conduce la concluzii diverse în funcție de cititor.)
3. Constituția României poate fi suspendată prin ordonanțe militare?
4. A fost abrogat art 30, alin 4, care spune că: „Nicio publicație nu poate fi suprimată.”?
5. A fost suprimat, pe motiv de gripă, alineatul 2, care spune: „Cenzura de orice fel este interzisă.”?
6. Au fost suprimate și celelalte prevederi ale articolului 30 din Constituție: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”?
7. Avocatul Poporului consideră necesar să intervină în spețe de acest tip?
8. Curtea Constituțională a fost notificată în legatură cu suspendarea unor prevederi din Constituția României? Sau așteaptă rapoartele Comisiei de la Veneția?
9. Cine a ales acest grup și în câte domenii ale vieții e calificat să ia decizii?
10. Dacă lansarea ipotezei (nu putem ști dacă probată în vreun fel) că virusul folosește intereselor Big Pharma (cazul ultimului site blocat de GCS), a atras suprimarea unei publicații electronice, ce măsuri se pot lua de către Grup împotriva sutelor de publicații și televiziuni americane, care lansează „teorii ale conspirației”, prin care acuză China în privința epidemiei?
11. Dacă Grupul a obtinut blocarea accesului la site-uri „conspiraționiste” de limba românp, cum își propune să apere cititorii români de conținutul periculos al site-urilor de limbă engleză, rusă, franceză, chineză? Va bloca Grupul site-uri „destabilizatoare” ca YouTube și Twitter?
12. De ce ne-am pierdut și dreptul de a vorbi, împreună cu cele de a ne mișca sau aduna în locuri publice? Virusul se transmite și prin citit sau Grupul își va extinde competențele și pentru a ne apăra de virușii de calculator?
13. A mințit președintele Klaus Iohnnis când a spus că „România e o țară liberă”?