evadare.ro

Propaganda UE și cancerul fondurilor europene

Cunoașteți vreun domeniu în care capitalul românesc să fi câștigat 5%, în urma „infuzie de fonduri europene”? Hai, nu 5%, măcar 1% creștere a cotei de piață pentru un domeniu al industriei și serviciilor. Vă las să vă gândiți, luați-le pe rând: industrie grea, ușoară, servicii financiare, comerț, tehnologie, energie…

Eu mă pot gândi doar la o singură ramură, cu titlul de excepție, care infirmă regula. Anume, turismul. În sensul că s-au ridicat niște case de vacanță pentru niște șmecheri, mascate sub numele de „pensiuni agro-turistice”. Dar și aici sunt discutabile două aspecte: cât de folosite sunt realmente acele extinderi ale capacității de cazare. Respectiv, dacă putem vorbi de o creștere a cotei de piață, din moment ce oricum pornisem de la 100% turism românesc.

Și au trecut, iată 13 ani de la aderare. (Ceva „absorbție” a început chiar anterior.) Ni s-au vânturat continuu niște sume astronomice, care „ni se dau”. Un „belșug”, ce urma să vină peste noi, vorba unui specialist în materie: Dan Barna. (Da, casta parazitară a „specialiștilor” și sfătuitorilor e singura câștigătoare netă. A crescut, e drept, piața de „consultanță”.)

Tehnic, faimoasele „fonduri europene” sunt o infuzie de capital pentru economia României. Nu un cadou, ci o investiție. Iar orice investiție ar trebui să aibă efecte cuantificabile concrete. Proiectul european e o formă de dirijism din partea supra-statului european, care are viziunea domeniilor spre care „alocă” resurse. (Luând de la alte domenii, pe care le penalizează, prin taxare, dar asta nu se mai spune niciodată.)

Spre deosebire de precedentul proiect dirijist, cel al statului socialist, proiectului european îi lipsesc două elemente. Zic eu, importante. Întâi, îi lipsește planul. Pentru că nu e economie planificată, vor sări apărătorii! E economie de piață liberă. Nu, în momentul în care faci alocări de resurse, de la un domeniu, la alte domenii precise, cu cote de „absorbție”, e clar că există un plan în spate, doar că acel plan nu e făcut public. Spre deosebire de planul cincinal socialist, care era destul de transparent definit: vrem să obținem a, b, c și d, până în anul cutare. Planul UE se lasă doar ghicit, atunci când decide ce domenii sunt eligibile pentru realocări și în ce condiții.

Al doilea element cheie, care lipsește din acest proiect etatist e bilanțul. Orice aport de capital ar trebui să se traducă în creșteri ale productivității, vânzărilor, cotelor de piață, scăderi ale importurilor. În odiosul regim, statisticile erau măsluite în așa grad încât e imposibil să mai găsești cu siguranță azi cu cât creștea, de fapt, producția agricolă la hectar, producția de oțel și fontă. Dar cert e că acele date, umflate din pix, erau transmise foarte des publicului, triumfalist. Important e că exista măcar intenția de a cuantifica rezultatul unui efort – ceea ce îl făcea mai puțin prostesc și absurd decât olimpiada fondurilor europene.

În acest caz, nu afli niciodată o informație de acest tip: cu cât a crescut producția în fabricile, care au participat la programe pe fonduri europene. Au câștigat ele cotă de piață de la competitorii vest-europeni sau de la vecinii din Est? Am afla astfel un indicator interesant: ce rată de întoarcere a investiției (ROI) are fiecare euro cheltuit de leviatanul comunitar. Sau cum variază indicatorul ăsta de la an la an și de la un domeniu la altul. Cu siguranță, în unele domenii fondurile au produs mai mult decât în altele. Dar dacă nici măcar nu îți propui să măsori asta, toată operațiunea e doar o „aflare în treabă”.

Trebuie să recunosc plin de admirație: Uniunea Europeană are un formidabil aparat de propagandă. Pe continent, dar mai ales în România. E singura organizație, care beneficiază de știri doar despre cum promite să cheltuiască bugetul, nu și despre cum se colectează acel buget. E un uriaș Moș Crăciun, în care crede toată presa din România și, prin ricoșeu, cei mai mulți români.

Mai remarcați și că niciodată nu e știre de presă plătirea tranșei de contribuție anuală a României la bugetul UE. Nici efortul de a strânge acei bani sau pericolul de a nu-i putea strânge. (Cum sunt știri dese despre pericolul de a nu se plăti pensiile.) În schimb, știrile despre o simplă promisiune a unui birocrat, că „se vor da” miliarde de euro, țin prima pagină și fac să vuiască internetul. Tot remarcabil e cum acele sume, de primit, nu sunt niciodată raportate în cuantumuri anuale, ci în sume pentru câte 5 ani, 10 ani. Și, mereu, la cuantumul maxim posibil – din care aflăm de fiecare dată cu regret că „n-am reușit” să luăm efectiv decât o mică parte.

La firul ierbii, vestitele fonduri sunt singurul argument, în numele căruia trebuie să acceptăm orice umilință, orice pierdere de active, resurse, depopularea și îndatoarea. Ele și „șansa” de a-ți părăsi țara pentru a lucra la sparanghelul altora. În realitate, fondurile europene sunt un cancer al economiei, care perturbă concurența cinstită. Ele fac o concurență neloială celor care nu beneficiază de ele. Îi scot pe aceștia din piață, fără să asigure funcționare pe termen lung a celor subvenționați, pe care îi răsfață doar până îi aduc în sapă de lemn pe competitorii locali. Ele produc o mare pătură de birocrați, chiar din rândurile celor, care ar trebui să se îndeletnicească cu economia reală. Îi transformă în hârțogari, mai dedicați completării unor bibliorafturi de acte doveditoare, o economie paralelă a hârtiei. Și, desigur, hrănesc marea pătură a activiștilor și propagandiștilor, preponderent răspândiți în învățământ, fundații, lumea pseudo-artistică, ministere, primării și consilii județene.

Exemplu de știre propagandistică, bazată pe o simplă declarație a unui politruc: „România va primi 33 de miliarde de euro, din planul de redresare de 750 de miliarde de euro”. Urmată de editorial: „Redresarea UE: un plan pentru o generație”. Da, o nouă generație irosită, ca și precedenta. Unde-i știrea despre felul în care urmează să fie produse miliardele alea și cum o să fie salvate băncile din Spania și Italia? Că doar nu credeți că se va face redistribuție spre noi, din economiile unor țări cu datorii de peste 200% din PIB.

evadare.ro
May 28th, 2020
Mai multe despre: Politica
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului